Ultima reprezentație, ultimul rol

- de la teatru la veşnicie -

Gheorghe Cozorici, Adrian Pintea, Marga Barbu, Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache, Colea Răutu, George Constantin, Mircea Albulescu, Iurie Darie, Jean Constantin, Liviu Ciulei, Ion Lucian, Emil Hossu, Ilarion Ciobanu sunt doar o parte din pleiada, din colecția de artişti mari ai teatrului şi filmului românesc.

Au fost oameni ai scenei şi au fost ai noştri. Au bătut cu toții la porțile sufletului nostru şi i-am primit şi răsplătit cu aplauze. Acestea au fost hrana cu care au mers mai departe, care le-a dat forța de a se dedica scenei.

“Activitatea susținută. Cam ăsta ar fi secretul meu. N-ați remarcat că majoritatea deceselor survin după ce oamenii ies la pensie şi întrerup orice activitate?” (Radu Beligan)

 Astăzi, ecoul tristei plecări definitive mai poartă un nume: Radu Beligan. În 70 de ani de teatru Radu Beligan a trăit viețile

personajelor aşa cum şi-a trăit propria viață, propriul rol de OM cu un mare caracter, o forță de exprimare deosebită. Un exemplu de echilibru şi discreție.

"Iubiți ce vreți, dar iubiți!" (Radu Beligan)

Din ce în ce mai des ne vom uita în jur cu amărăciune căutând modele...Tot mai multe şi îngrămădite vor fi gândurile noastre îndreptate spre cei care ne-au fost exemple de conduită civică şi morală.

Fără bagaje, în linişte, toți aceşti artişti au tras cortina lăsându-ne în suflet şi în gând lacrimi, emoție, amintiri despre arta teatrului care nu va muri niciodată.