Monologuri lirice, porți spre meditație în „Pietrele Soarelui” de Angi Melania Cristea

Ieri, 20 iulie 2016 am fost prezent la lansarea cărții de poezie „PIETRELE SOARELUI” a poetei Angi Melania Cristea, carte apărută la Editura Aius și lansată într-o atmosferă plină de prietenie la „Centrul

Cultural Calderon” din București. Aici am avut bucuria să întâlnesc vechi și noi prieteni, dintre care îi amintesc pe poeții Grigoriu Florin, Baki Ymeri, Aurel Maria Baros (președintele Filialei Proză a U.S.R), Maria Gheorghiu, Trandafir Simpetru, Diana Olteanu, Maria Filipoiu, Anișoara Popa și pe actrița Doina Ghițescu. Imaginea creată cu prilejul acestei lansări m-a trimis cu gândul la poetul Carl Sandburg care spunea, dacă nu mă înșel, că „poezia este acel mamifer subacvatic, care trăiește pe uscat și visează să zboare”. Am citit din poemele d-nei Angi Melania Cristea și am regăsit în versurile sale pasiunea, echilibrul, versul calculat și seriozitatea aplecării asupra paginii de hârtie. Multe dintre poemele sale sunt adevărate monologuri născute între diferite stări sufletești, parcă un fel de respiro analitic al celor întâmplate. Versurile îndeamnă la meditație, la visare, la analiza clipei, uneori scăldată în derutante, false incertitudini.

Pentru că poeta Angi Melania Cristea știe adevărul lucrurilor, cum s-au născut iluziile și cum se hrănesc frământările, dar lasă pe alocuri semne de întrebare, portițe de meditație pentru trăirile și incertitudinile fiecărui cititor în parte. O felicit pe poetă pentru calmul aparent, pentru emoțiile alungate printre zâmbetele și îmbrățișările prietenilor, dar mai ales pentru talentul de a pune în pagină gânduri și sentimente îmbrăcate în metafore de bună calitate, reale bijuterii lirice.