Powered By Blogger

vineri, 29 aprilie 2016

Am fost și eu acolo!


Am fost și eu acolo,
Furtuna pe Lacul Galileii - Rembrandt

L-am văzut
Și am tăcut în fața Lui,
Și-n palmele vântului

Mi-am pierdut crezul de a fi,

Ce e speranța și taina-n Galilea,
Scânteia ce mă-nflăcăra mereu...
Tot eu m-am dezlipit de lume,
De glume și-njurături cu sfinți,
Cu părinți ce nu-și pierdeau oftatul.
Din prea înaltul și tulburatul Cer
Încă cer să mi se redea aceiași pași
Cândva retrași printre liniști, umblați...

Să mă lăsați, voi, îngeri
Printre plângeri și doruri
Să-ncerc aceleași zboruri,
Necucerite halte într-un gând uitat.
În păcat îmi construiam iluzii,
Confuzii și geruri în priviri.

Să nu te miri, iubito
Când voi păși pe valuri
Pe maluri neatinse, cu priviri nestinse,
Și cu tăciuni sub pleoape!
Acolo, pe tulbure ape, mi-am zidit cărări
Din uitări și confuzii,
Din mirări și iluzii.

Acum, cred că știu cum să renasc în culoare
Și să Îl strig zâmbind, târziu, în Joia Mare.

duminică, 24 aprilie 2016

Încă nu am uitat…


justluxe.com

Deși luni de zile-au trecut
Și nu am știut niciodată
De ce trebuie să grăbesc pasul,
Glasul să-l întemnițez într-o celulă de gând,
Lăcrimând în amintirea ecoului ce se pierde în uitare,
Aceeași zare se scutură zilnic de regrete
Egrete se cuibăresc sub un cer tot mai mic
Și-ntr-un plic, cuvinte ce nu-și doresc tăcerea.

Deși luni de zile-au trecut
De când, în secret, am rupt logodna mea cu marea,
Cărarea iar mă cheamă să-nvăț pașii uitați...
Știați de-atâta vreme cum merg prin umbre dese
Culese cu-ndârjire, în șoaptă, la amurg!
Dar încă știu cum curg sub pleoape și fericiri și vise
Și interzise zboruri ce nu-și doresc căderea.

spookitty.deviantart
Deși pe alte-alei, parcă-mpietrit am stat
Încă nu am uitat să mă nasc din nou
Într-un nou ecou de vers dezmorțit.
Mi-am amintit ce înseamnă să oferi
Pentru prelungite dureri,
Poeme ce se nasc din tăceri,
Din speranța de ieri, din iubiri nemurite,
Din ne-mblânzite ierni și din gesturi pripite,
Din zboruri de-albatroși ce marea îi cunună.
Sub lună am învățat să mă nasc în culori,
În poeme s-adorm, cu mângâieri de-aripe de îngeri
Ce-ți sărută fruntea atunci când tu sângeri.

Încă nu am uitat...