primit în dar la nașterea mea,
împreună cu toate zbaterile, rugăciunile,
tăcerile și neputințele generațiilor trecute
și rătăcite prin calendarele lumii,
toate lănțuite de rănile mele deschise
care povestesc lumii de ce mă iubesc păsările.
Zilnic cioplesc în trunchiul acesta vechi de copac
brațele zorilor desenând pe zidurile cetăților
jocul îngerilor din visele pruncilor.
Pe Porțile Paradisului acopăr cu poezie
urmele gloanțelor care mi-au omorât diminețile.
Zilnic cioplesc în trunchiul acesta
singura barcă pentru evadarea mea
dintre granițele acestei lumi cu măști tatuate-n priviri,
să mă ascund într-un trup nou de duminică
brodată cu amintiri, cu îngeri și îmbrățișări.
Din păcate, sufletul meu nu are ieșire la mare.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"
 |
| evenimentemuzeale.ro |
