Powered By Blogger

duminică, 27 decembrie 2015

Stare de fapt



Între penibilul lui Eliade
Și convenția oamenilor
Stă înghesuit, sufocat și îmbrâncit
Reprezentantul naturaleții,
Atins violent cu formalități,
Și judecăți ale celor mulți și în ceață.
Pe față i se citește dezamăgirea.

Aleg să cred că,
Dincolo de albastru și galben,
Libertate și egoism,
Sunt eu, care respir sacadat -
Ca o resuscitare neîntreruptă -
Roșul ce palpită
Căutând diferența dintre subiecți
În Numele Adevărului.
Am știut mereu că personajul pozitiv
Va muri în numele unei cauze netraduse
Sadness by Miki De Goodaboom
Și ignorate în literatura contemporană a Europei.
Și am știut întotdeauna că el
Va fi înviat de public
Într-un film creat în Numele Adevărului.
Timp de șapte săptămâni
Se va vorbi despre gesturi, cuvinte, îmbrăcăminte,
Se va cântări candoarea,
Culoarea hainelor și din obraji,
Retrași vor fi aceia
Care nu vor să creadă în albastru și galben,
Libertate și egoism.

Între penibilul lui Eliade
Și convenția oamenilor
Mă resimt și încerc să mă adun
În universul meu prea puțin corodat
De atâtea nuanțe de gri
Care îmi îmbătrânesc privirea
Și îmi amorțesc sufletul.


20-21 dec. 2015


luni, 5 octombrie 2015

Poeta Alexandra Firiță, finalistă a Concursului de Poezie „Il Chiostro” (Italia)



Am aflat cu bucurie că luna aceasta poeta Alexandra Firiță, stabilită temporar în Italia, a reușit prin poezia ei să cucerească un juriu format din poeți și scriitori, cunoscuți în lumea literară italiană. Poeta din Bolintin-Vale a fost nominalizată pentru obținerea Marelui Premiu la un concurs național de poezie organizat de Cercul Cultural și Creație „Il Chiostro” din  Stradella (localitate aflată la 20 km de Pavia), sub patronajul primăriei orașului și al bibliotecii publice „Pietro Bazzini”.
Concursul, aflat la a VI-a ediție își va desemna cîștigătorii în data de 18 octombrie la sediul Cercului de Cultură și Creație, în prezența oficialităților locale, alături de cunoscuți scriitori și jurnaliști ai Provinciei Pavia. Alături de scriitori precum Buono Nunzio, Losio Romano, Neri Daniela, Tucci Carmela și Quadrelli Chiara, Alexandra Firiță, indiferent de natura premiului pe care îl va obține, va face parte din cuprinsul unei antologii literare, o confirmare a talentului și a valorii textelor sale.


          LA POESIA
(fragment în italiană)

                     La mia poesia è là, lì,
dentro di me, dentro miei sogni,
miei pensieri, nelle mie fatiche.
Nasce allo stesso tempo con l’alba
con il vento sul mare
con le pietre baciate d’eterno,
 muore al tramonto per la
bellezza della luce scalata
dentro di me, per miei amori,
per miei dolori –
e muore un po per risvegliarsi
più bella, più forte, più affascinante
ripulirmi la mente imprigionata
in una vita che scorre
tra la rabbia, l’indifferenza, l’odio
in una vita che sale e scende
per cancellare il tempo, il denaro
le paure, i confini, la solitudine.

                               Poezia (fragment)

Poezia mea este acolo, aici,
 înlăuntrul meu, a viselor mele, a gândurilor mele,
a frământărilor mele.
 Se naște în același timp cu zorii
 cu vântul pe mare
 cu pietrele sărutate de eternitate,
 moare la apus pentru frumusețea luminii
 crescută în mine pentru iubirile mele,
 pentru durerile mele,
 și moare puțin pentru a se retrezi
 mai frumoasă, mai puternică, mai fascinantă,
 curatandu-mi mintea întemnițată
 într-o viață care se scurge
 între supărare, indiferență , ură,
 într-o viață care urcă și coboară 
 pentru a anula timpul, banii,
 spaimele, granițele, singurătatea.


Respectând condițiile de participare, dar mai ales rigorile tehnice impuse în realizarea lucrărilor trimise la concurs, Alexandra Firiță a reușit cu doar două poeme (scrise în limba italiană) să impresioneze jurații prin naturalețea exprimării, sensibilitatea cuvântului care nu și-a dorit niciodată să se dezvolte în spațiul construcțiilor prețioase, voit alambicate (vezi, Doamne, modern-complexe!), prin sinceritatea și limpezimea gândurilor care nu au căutat vreodată să epateze cu orice preț. Și, pentru că, deși am mai spus-o, dar cu alte cuvinte, „simplitatea este condiția principală a frumuseții morale”, nici poeta Alexandra Firiță nu omite acest aspect, important atât în creațiile poetice, dar și în viața cotidiană.
Această viață, care i-a oferit o gamă largă și variată de trăiri, unele pozitive, altele, parcă provocări venite pentru testarea răbdării, a puterii de luptă pe baricadele continuității, a retras-o pentru o bună perioadă de timp din spațiul literar, ea revenind în forță, cu o nouă prospețime, odată cu noul volum de poezie „Aparținând clipei”, apărut anul trecut (2014) la Ed. RawexComs și prefațat de binecunoscuta poetă Victoria Milescu.
Se pare, iată, că nu este vorba doar de o revenire de moment ci, odată cu această nominalizare la un premiu internațional, o promisiune pentru continuitate. Cu ocazia acestui eveniment, poeta Alexandra Firiță a mărturisit: „Voi avea emoții și mă voi gândi la toți bunii mei prieteni care au crezut în mine si care mi-au fost foarte aproape când uitasem că mai am ceva de oferit din punct de vedere poetic. Acel ceva care nu te trădează, acel ceva care nu te minte și care îți dă certitudinea minunii de a fi și care se numeste Poezie. Dincolo de toate Ea este firul roșu care leagă suflete, indiferent de limba vorbită, de culoarea pielii, religie, convenții sociale, creând o patrie universală. Vivat Poezia!”.


a consemnat Gabriel Dragnea

joi, 10 septembrie 2015

Suntem ferestre vechi



Oameni îngreunați de atâta întuneric pe pleoape
Sub ape, resturi de gând se cuibăresc sub corali
Și tot mai banali, desenați ne sunt ochii ce dorm...
kateyestudio.com
Doar în somn mai vor porți în ceruri să sape.

Aceleași străzi prăfuite poartă pașii mărunți,
Peste nunți nu coboară nici măcar o culoare,
Se moare între ceruri pe prăbușite punți
Nespovediți cad îngeri și se îneacă-n mare.

Suntem ferestre vechi, pătrunse de rugină
De vină e doar timpul rănit în calendare
Noi tulburăm priviri paralizate-n zare
Suntem ferestre vechi și ne dorim Lumină.

marți, 14 iulie 2015

Așa mi-a fost dat mie...



Așa mi-a fost dat mie
Să adorm între două clipe
În miros de-obosite și triste aripe
Lăsate de îngeri, să te-acopăr când sângeri
Pe-același ritm de trupuri dansând în păcat
emotka.deviantart.com
Sub un cer al tuturora
Mie necunoscut, răpit și ascuns
În încețoșate priviri
Să nu-i cânt niciodată în versuri aurora.
Și-un gând ce nu-l vrea nimeni niciodată să-l știe.

Așa mi-a fost dat mie
Să mă acopăr cu umbrele zilelor
Să mă închin amintirilor
Și să-mi crească în trup  rădăcină de toamnă pustie.
Doar între nopți m-așteapt-o secundă
Prea tânără, prea pură, fecundă
S-o răstignesc pe porți de-așteptare și taină,
A gândului haină, râvnită de hoți.

Așa mi-a fost dat mie
Să schițez săruturi și-mbrățișări de fecioare
Cu care să-mpodobesc paradisuri străine
Din ceruri și de pe mare,
Să umplu cu bucurii efemere –
Eu, veșnic poet, călătorul -
Raiul nebunilor care n-au cunoscut niciodată
Femeia și dorul.

Așa mi-a fost dat mie
Să desenez armonie între oameni
În trenuri, iubiri dezmorțite-ntre șine
Pe mine, sublime destine împrumutate
Doar pentru nopțile când sunt cu tine.