marți, 22 august 2017

Ora aceea ca o eternitate

Ora aceea s-a născut spontan, fără nicio bunăvestire
Aruncându-mă într-un somn adânc, la umbra poeților
Adormiți lângă zidurile cetății desenate în acuarelă.
Nimerisem în plin război, în care tăcerea bătea în porți,
În clopotul bisericii şi la ferestrele sparte,
În florile care uitaseră să mai crească şi să nască vise în zeci de culori.
Tăcerea aceasta elibera caii sălbatici din fiecare suflet,
Din fiecare trup împietrit pe marginea fântânilor secate.
Poeții dormeau, parcă otrăviți cu odihnă eternă...
Pe umbra lor desenam în praf cu aripi de fluture
Cai îmblânziți şi fântâni cu apă vie.
Ora aceea s-a derulat ca o eternitate închisă într-o rolă de film,
Întârziind la serviciul meu în ture,
Uitând că sunt şi actor pe scena-eşafod a lumii.

konica.al
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

duminică, 20 august 2017

Tot ce am scris...

Tot ce am scris până acum pe asfalt
va fi arestat de ploaie!
Toate versurile de dragoste
dedicate tuturor acelora care au uitat să deosebească albastrul de galben
Vor prinde curaj într-o zi
Şi vor zbura alături de păsări
dornice să zgârie cerul cu visul lor liber.

Tot ce am sculptat până acum în praf
va fi arestat de vânt!
Toate gândurile mele vor fi cernite de îngeri
şi va ninge în Duminica Săracilor
peste trupuri scăldate în nelinişti şi umbre
şi peste versurile scrise pe asfalt,
sub paşii oamenilor care şi-au vândut privirea,
pe frunțile păsărilor împietrite pe cer.

nau.edu
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

vineri, 18 august 2017

Învăț să mă înalț din nou

În visul meu băteam cu degetele înghețate la porțile cetății zidite în tăcere
Şi singurul ecou era al bătăilor inimii, tobe în jurul unui eşafod curat
Intuind o iminentă sângerare peste regrete şi porumbei rătăciți.
Am intrat cu teama unui fluture curios pe buzele unei flori carnivore
Aşteptând măcar un salut şoptit, o apariție a unui deget arătător
Care să îmi acuze prezența, curiozitatea şi îndrăzneala pătrunderii.
Dincolo de perdelele afumate, arse accidental cu țigări uitate-ntre degete
Zeci de ochi îmi măsurau pasul îmbrăcându-l în nelinişti şi amorțeală.
Niciun clopot nu-şi mai exersa chemările în fața vechii cruci
Lăsându-se pradă în brațele secundelor bolnave de rugina secolelor.
Când am deschis ochii, cu aceleaşi mâini înghețate până la os,
Ca într-un gest al disperării în fața uşii definitiv închise
Băteam într-o toacă veche, încercând să împrăştii demonii
Care dansau pe ziduri, pe aripile îngerilor, fraților mei uitați
Şi redesenau pe ferestre harta zborului pierdut.
Acum mă scutur de praful acestui război cu ecou la Porțile Vii
Şi învăț să mă înalț din nou spre curcubeele născute din zâmbet de copii.

pinterest.com
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

marți, 15 august 2017

Pe strada mea se împacă umbrele lumii

Locuiesc de 14 ani pe strada aceasta rănită şi zgomotoasă
Unde jocul se ascunde în privirile copiilor
Cu zâmbetul lor asemenea răsăritului
Ce bate în ferestre mucegăite,
Mereu închise, dornice de un alt aer, mai viu.
Ziua, ca-ntr-o mişcare browniană,
Paşii se încurcă în graba lor căutând un respiro scurt,
O pauză între actele unei piese de teatru absurd,
Cu marionete care îşi joacă inconştient un rol tragic
Pe o scenă tot mai veche, părăsită de orice culoare şi regizor.
De 14 ani, doar noaptea sunt un martor tăcut, parcă anesteziat
Fără nicio reacție, doar lăcrimând lângă geamul înecat în condens
Privind cum pe strada mea se împacă doar umbrele lumii.

fineartamerica.com


Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

miercuri, 9 august 2017

Ca într-un deja vu perfect

Aceasta este gara mea de suflet, azi cu peroanele goale
În care numai eu mai aştept un ultim tren personal sau marfar
Din care să coboare rătăcită o ultimă mireasă pierdută,
Ca în tabloul lui Jan Toorop,
Cu zâmbetul încorsetat şi privirea anesteziată.
Ea e Speranța, linia de ghidare a unei fotografii reuşite cu viața.
În jocul trist al umbrelor înserării
Care mimează un vals uitat în sala de-asteptare
Mă alătur şi eu cu diapozitivele mele prăfuite
Retrăind, ca într-un deja vu perfect
Toată tinerețea mea răstignită în numele aşteptării.
În proiecția care reînvie zidurile plânse ale gării mele de suflet
Doi albatroşi lovesc cu ciocul cadranul de sticlă al ceasului oprit
Reamintind călătorilor întârziați că trenurile pe care le ştiau cândva
Nu vor mai opri niciodată.

Jan Toorop - The Bride, pinterest.com


Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

duminică, 6 august 2017

Îngerii se oglindesc în priviri rătăcite

Îngerii se oglindesc în priviri rătăcite
Când nu mai sunt porți şi zări sunt desenate-n scrum.
Chiar şi acum când le zâmbesc trecătorilor
Îi simt pierduți, redesenându-şi gândurile pe alte aripi noi
Şi ruginite ploi se dezbracă de taină şi vis.
Din plictis, aceiaşi îngeri îşi numără paşii dintre Cer şi Pământ
Când nimeni nu-i mai aşteaptă noaptea în somn.
În cetatea fără nume toți dorm sub stele căzătoare
Învățând de la flori fără apă cum se moare.
Eu, încă aştept la căpătâiul celor ce dorm
Şi mai înalț o cruce, cu rugăciuni şi iertare.
În această cetate cu picioare de lut
Sunt doar un înger uitat şi tăcut
Lăsat printre oameni să suspin şi să sânger.

smashmagazin.com


Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

vineri, 4 august 2017

Soldații aceştia...

Soldații aceştia încă mărşăluiesc în secret
Ascunzându-şi însemnele unității pierdute la zaruri
Într-un joc crud al unui destin căruia nu-i plac fluturii albi,
Necamuflați noaptea pe culoare de zbor romantic
Printre Regina Nopții şi gladiole parfumate.
În pas înghețat de spaimă printre copiii-umbră ai lunii
Soldații cântă aceeaşi "C'est la vie"
În ecoul căreia au adormit bătrâni şi tineri,
Păsări şi crini părăsiți, închişi sub paşi încifrați
În acelaşi pătrat împăienjenit al şotronului tot mai şters
De picăturile de ploaie ale uitării.
Înfruntând briza mării, soldații se îmbrățişează timid
Reînviind pentru o clipă dansul viu al sirenelor libere
Acum fugare, adăpostite în epavele ruginite din abis
Protejând un vis care încă loveşte în hublouri
Cu tridentul lui Poseidon în codul lui morse
Un mesaj de ajutor din care se poate înțelege destul de clar
O rugăciune cu gust amar de alungare a zâmbetelor,
A dorurilor născute şi părăsite pe Podul Minciunilor.
Soldații aceştia încă mărşăluiesc în secret
Pe lângă zidurile cimitirului săracilor
Purtând pe brațe tăcerile macilor
În ecoul tot mai înfundat al unui refren franțuzesc
Care cântă resemnarea unui poet
Şi a unui fluture căruia i s-a anulat zborul.

beautifuldecay.com
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"