marți, 21 martie 2017

...cu tăcere

De ziua poeziei, cele mai frumoase versuri le voi scrie cu tăcere, în ecoul unui suflet adormit de nelinistea culorilor!

pastila de emoție a lui G.D

dianevarner.com


luni, 20 martie 2017

"Sentiment de noiembrie"

                     impresii de lectură

       Am citit şi recitit de mai multe ori poemele acestei cărți şi de fiecare dată mi se arătau în fața ochilor alte şi alte imagini. Cu fiecare lectură, parcă descopeream ceva nou, deşi păşeam cu atenție peste aceleaşi urme. Poetul Vali Nițu este un îndrăgostit incurabil. Am tot citit poeziile cărții " Sentiment de noiembrie" încercând să-i schițez autorului un portret cât mai fidel şi concluzia este aceasta:
bolnav de dragoste: ("toamna deschide spre mâine/ puterea de a merge mai departe/ cu paşii siguri într-o linişte din vers/ o iubire dintr-un timp cu nume de poet" (ecoul unei tăceri, pag.6). Nu-i ştiu toate versurile din cele peste 15 volume tipărite, dar tind să cred - chiar şi analizând doar titlurile acestora - că rezultatul ar fi acelaşi. Vali Nițu este gazda unor sentimente puternice care nu se mulțumesc doar să existe într-un suflet cuminte şi retras în armonia intimă a familiei. Ele simt nevoia să fie cunoscute şi, nu oricum, ci prin vers: "plouă în hohote/ când rescriu ce mi-a fost scris/ în pereții cuvântului// trăgând înapoi o noapte/ spre alte şi alte frumoase dimineți/ înțeleg ciclul eului/ ca rodul unei mari iubiri/ în tăcerea unui anotimp din şoapte" (iubiri -titluri de carte, pag. 20).
       Vă spuneam la începutul acestui articol că am recitit de mai multe ori versurile acestei cărți, cu scopul de a face o radiografie cât mai exactă cu putință a exteriorizării poetului. Acest exercițiu analitic l-am mai aplicat şi cu alte ocazii şi rezultatul este interesant. Spre exemplu, am luat ca mostre de lucru primele 27 de pagini din cuprinsul cărții. Am remarcat că anumite cuvinte au rol principal în transmiterea ideii de bază a poeziei. Astfel că am selectat 17 cuvinte dintre acelea pe care le-am considerat relevante datorită prezențelor dese în textele poetice. În top se află "timpul", pe care îl putem regăsi în 15 poeme: "deschid copca unei seri de vară/ ce vine-n carul tău de timp/ cu roți mari şi albastre" (m-am îmbrăcat în vise, pag. 24) sau: " în visul prins de mâna timpului/ te voi întâlni şi-mi voi aşeza privirea/ după reverul luminii unei lumânări" (două cuvinte, pag. 7) sau în poemul "zodia apei": "exist şi eu dragostea mea/ poate timpul tău viu/ dintr-o zodie de apă".
Pe locul al doilea în topul cuvintelor cu cele mai dese apariții avem "alb"-ul prezent în 11 poezii, dintre care amintesc "amăgire nudă", "val din tăceri", "la o adică..." şi jilțul serilor".
"Cuvânt"-ul îl putem găsi în 10 poezii ocupând astfel locul al treilea în acest simplu experiment: "cuvintele se înalță cu păsările călătoare/ spre o destinație necunoscută unei iubiri/ cu chipul din culorile toamnei" (nuanță de alb,  pag. 5) sau: descifrez cuvinte din adânc de călimară/ într-o lumină a unui miez de noapte" (jilțul serilor, pag. 22). În această analiză s-au mai regăsit cuvintele "albastru/e" (prezent de 10 ori în primele 27 de pagini ale cărții), "gând/gânduri" (de 9 ori), "verde" şi "şoaptă/e" ( fiecare prezent de 8 ori în versuri) sau "toamnă", "vis" şi "noapte" (de 7 ori). Din tot acest joc statistic cuvintele amintite mai sus, aranjate într-o orchestrație modernă, fac parte din colecția de motive şi elemente romantice si scot în evidență sensibilitatea poetului Vali Nițu, dependența lui de cuvânt şi sentiment, de anotimpuri, în trei cuvinte: dependent de viață. În plus, subliniez cele spuse ajutându-mă de primele versuri din poezia "Anotimpul viorilor": "am căzut pentru a mă ridica/ la înălțimea iubirii tale femeie/ ce mi-ai dat chipul lumina şi curajul/ de a alerga spre floarea de colț/ merg la braț cu tine într-o poezie" (pag. 84).
       Deşi studiile poetului Vali Nițu nu ne trimit către o activitate literară - fiind absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, având şi un masterat în Administrația Publică Europeană acest fapt ne demonstrează încă o dată că în toate meseriile, indiferent de şcolile absolvite liantul în relațiile inter-umane este cuvântul. Iar acela care îl îmbracă în simbol şi emoție trezind astfel din vechi şi întunecate cotloane sufleteşti vechi trăiri şi, totodată înăbuşind tensiuni este poetul.
       Vali Nițu, prin toate volumele sale de poezie de până acum a demonstrat că are ceva frumos de spus, asigurându-ne că va continua să rămână printre poeții care folosesc metafora şi dorul ca simboluri ale unei treceri frumoase prin viață.

material semnat de Gabriel Dragnea pe marginea cărții poetului Vali Nițu, "Sentiment de noiembrie", Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2013.

duminică, 19 martie 2017

Blestemul lui Cronos

Voi nu ştiți cu ce se hrănesc prăpăstiile
Sau zborurile albatroşilor pe marea
Ce nu-şi cunoaşte țărmul!
Şi pentru asta, vă blestem, oameni mici
Să păziți muzele care dansează pe vârful Parnassus
Până veți învăța să îmbrățişați tăcerile,
Şi să furați zâmbetele de pe fețele zeilor!
Vreau să văd cum vă tatuați pe suflete
Propriile gânduri, sentimente şi vise
Cândva oferite de îngeri
Şi pe care le-ați uitat înghețate
Pe retina copilăriei!

Gabriel Dragnea

din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
pixabay

joi, 16 martie 2017

Curiozitate

În nopțile de vară,
Când Regina-Nopții
Rămâne stăpână peste parfumul florilor,
Când îşi închid îngerii magazinul cu vise
Din privirile tale?

Gabriel Dragnea

din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos

image-room-cute.blogspot.ro


luni, 13 martie 2017

#flashliric

În fiecare ploaie sunt lacrimile neplânse în versuri ale poeților.

pastila de emoție a lui Gabriel Dragnea

brunch.co.kr

sâmbătă, 11 martie 2017

Frumosul asediu al poeziei

impresii de lectură
pe marginea versurilor
poetului Alexandru Cazacu


Creațiile poetului Alexandru Cazacu mi-au fost prezentate, date spre lectură sau citite de autor în cadrul ședințelor literare din cadrul Orizontului Literar Amurg Sentimental – din care am făcut parte amândoi, la un moment dat. Încă din 1995 – anul debutului său literar - versurile i s-au arătat natural, ca-ntr-o proiecție de film dedicată numai lui. Cuvintele și-au găsit
locul rapid și eficient în creații profunde, cu inserții psiho-filozofice, în poeme gândite scurt și percutant. Multe dintre poemele sale, publicate în primii zece ani de activitate poetică sunt poeme cu final menit oarecum să șocheze, să etaleze un final neașteptat: ,,Împlinindu-se tot ce speram/ să se împlinească/ și înțelegând tot ce doream/ să înțeleg vreodată/ mă simt tatuat cu vârsta care o am/ într-un lagăr de reeducare/ a cărui riguroasă împrejmuire/ e chiar libertatea” (Evadatul, din  vol. Mărturie nimănui, pag. 12).
Fără niciun dubiu, poetul, în toate creațiile sale se pierde voit printre propriile umbre, se hrănește cu clipe de așteptare, cu speranțe strânse la piept și hrănite zilnic cu doze mici de răbdare. Numai așa el se poate naște din nou, regăsindu-se puțin mai liber  în lumea plină de realități care sugrumă: ,,Modul în care presimți/ sosirea iernii/ Parcă auzi o femeie/ bătând la ușă/ Alergi să deschizi/ Dar nu e nimeni/ Reîntors te năpădesc/ amintirile/ ca un șir gălăgios/ de majorete”(Nu e nimeni, din vol. Exilul Semiramidei, pag. 48).
Alexandru Cazacu
Gândurile poetului Alexandru Cazacu, așa cum reies din primele lui plachete publicate sunt flash-uri de idei, fiecare idee conturându-se sugestiv și, în același timp, surprinzător ca o plimbare la brațul iubitei, pe timp de ploaie cu piatră: ,,Te-au căutat lucrurile/ Au venit la mine/ Mi-au răvășit odaia/ Și întreaga tăcere/ Au ieșit în stradă/ Lovind trecătorii/ Și locul de întâlnire/ Te-au căutat lucrurile/ Aveau nevoie să plângă” (Absență, din vol. Mărturie nimănui, pag. 29).
Dar, minutele, lunile, anii zboară din ce în ce mai vizibil și, în tot acest timp și gândurile, construcția ideilor poartă altă haină, a amănuntului, a descrierii, a declarativului plin de frământări, uneori plin de regrete. Toate acestea sunt ,,Scrisori către Iulia” (proiect editorial în derulare), frământări și dorințe care au prins glas, parcă revoltându-se în fața tăcerii:  ,, Cum pâlpâie Februarie în ochii tăi Iulia/ prin unghiul de teamă al dimineţii/ când nici o hartă  nu poate şti unde suntem/ şi nici un laborator nu poate reproduce ce a fost între noi/ doar îndoiala pe care o avem/ asupra purităţii cristalelor Swarovski/ va face să tremure din când în când/ economiile bazate pe cunoştinţe/ iar frazele ieşite din noi/ ca dintr-o temniţă/ au rămas un analgezic forte/ pentru senzaţia că am nimerit întâmplător/ în aceste intervale de timp/ unde dincolo de ferestrele fără perdele/ continuăm întâmplări/ ce nu au avut unde să înceapă/ şi-n prin aburul fierbinte/ al cafelei ce ne înconjoară buzele/ înţelegem iubirea drept o pedeapsă rafinată”.
Urmărindu-i cuvintele scrise și ascultând cu atenție ecoul gândurilor așezate blând, fără zgomot, pe file de carte, v-ați fi gândit că poetul Alexandru Cazacu este licențiat în științe economice, având și un master în microsisteme electronice? Cred că nu! Oricare ar fi activitatea de bază a existenței lui, poetul Alexandru Cazacu operează cu aceeași îndemânare și seriozitate, nu doar în domenii tehnice exacte, ci și pe Muntele Helion, sorbind cu sete din fântâna muzelor. El este poetul autentic care, indiferent de vreme și de vremuri se va hrăni cu poezie, va crește spiritual la umbra ei, va scrie poezie și o va oferi fără preț tuturor acelora care cred în frumos și în iubire, sub toate aspectele ei. El este poetul care crede în frumosul asediu al poeziei asupra tuturor baricadelor ridicate, asupra fortificațiilor de gheață ale sufletului care adăpostesc amorțeala și indiferența, tristețea și lacrima.



Alte scrisori către Iulia

1.

Supravieţuitorii vor avea întodeauna dreptate Iulia
când în acelaşi fel ne ispiteşte şi ura şi tandreţea
nu mult după ce totul se retrage în crepuscul
ca un animal domestic
sub înghiontiri discrete
Lumina arde orizontul
şi un pâlc de ereţi spintecă norii
ce se îndepărtează cu încetinitorul de pământ
O gratuitate devine anotimpul
Îmbrăţişările nu se pot păstra decât dăruindu-le
Una după alta zilele se ascund în sinaxar
Simţurile devin mai ascuţite
apa mai limpede ,aerul mai pur
iau totul asupra mea
şi te aştept să vii
a treia zi după înfrângere

2.

Aproape în fiecare zi Iulia trădăm câte ceva
şi în fiecare dintre noi stă închis un altul
ce evadează zilnic şi zilnic se întoarce
înapoi dezamăgit
Doar termometrele se sparg de atâta răceală
ce o provoacă liniştea într-o cameră fără balcon
când dispui de orgolii
ca un conchistador de populaţia băştinaşă
Mă zgârie netezimea feţei de masă apretate
peste care mâinile răsfoiesc jurnale belle-epoque
căutând clipele cu adecarat belle
Plumbul serii apasă cele mai bune intenţii
Sacrificiul îşi pierde garanţia
Semnez în alb angajamente pe care nimeni
nu mi le-a cerut
iar fericirea cumpărată cash
începe chiar să semene puţin cu fericirea
apoi se sinucide ruşinată

material semnat de Gabriel Dragnea

miercuri, 8 martie 2017

Sărut mâna, mamă!

De suflete deschise la petale şi de oameni vii
Mi-e dor de visele ce-ncet se tot destramă,
De strângerea de mână, de jocul de copii,
Mi-e dor de-mbrățişarea ta de mamă, mamă!

De zborul pescăruşilor prin zări mereu deschise
Mi-e dor de-argintul nopților ce le țineam în palmă,
De gânduri încălzite la lumânări aprinse,
Mi-e dor de-mbrățişarea ta de mamă, mamă!

Toți paşii mi-i hrănesc cu dor de drum, de viață
Când primăvara, cu glas înmugurit ne cheamă
Şi-acelaşi zbor îl simt, ce inima-mi dezgheață...
La Mulți Ani, iubito! Sărut mâna, mamă!

Gabriel Dragnea