vineri, 15 decembrie 2017

9 ore și jumătate pentru 6 secunde

Până acum am citit istorii scrise cu mult timp în urmă, memorii și confesiuni devenite repere în înțelegerea unui trecut care ne-a dictat prezentul. Zilele acestea avem posibilitatea de a fi martorii unor acte istorice, care într-un viitor relativ apropiat vor face obiectul viitoarelor pagini de istorie scrisă. În baza acestui argument am considerat că sacrificând nouă ore și jumătate dintr-o noapte care părea că nu se mai termină, care îmbrățișa cu brațe de frig trupurile tot mai amorțite ale miilor de oameni încolonați nu este decât un semn de respect pentru cel care a închis careul regilor  României. De mâine, în anii care vor urma, toate aceste amintiri cu prinți, regi, coroane cu nestemate, palate și reverențe nu vor mai fi decât niște elemente și personaje care se vor confunda cu irealul basmului. Prezența mea de șase secunde în Sala Tronului a fost reală și această imagine vreau să o transmit copilului meu și, odată cu ea respectul față de trecutul istoric, tot mai diluat în uitare și nepăsare, într-un prezent tot mai incert și hrănit cu suficiență.



Gabriel Dragnea

marți, 12 decembrie 2017

În versul nostru...

În versul nostru purtăm același nume vechi
Cioplit în piatra râului, în stâncă încă vie
Și numai Cerul știe să ne-mblânzească pasul
Și glasul care-adună îngeri din pustie.

În versul nostru sunt tricolore-aripe
De fluturi arestați sub ceruri înjunghiate,
Furate de la îngeri ce nu mai pot să țipe
De-atâta frig stârnit de dezlegate geruri.

În versul nostru ne zidim și doruri și păcate
Și doar la sfinții mei răniți vreau să mă-nchin,
În casa mea să intru fără acte
În țara care plânge, cântă în limba lui Emin.

Gabriel Dragnea
(din antologia "România, pentru tine!", Ed. Armonii Culturale)


sâmbătă, 9 decembrie 2017

Drum în Lumină, maestre Radu Cârneci!

De ieri suntem mai săraci în lipsa versurilor cu care ne obișnuise zeci de ani la rând poetul Radu Cârneci, poeme create la umbra nevăzutelor aripi ale muzelor. Un mare poet, hăruit de Dumnezeu cu atenta aplecare asupra cuvântului! Eram adolescent când, la împlinirea celor 75 de ani sărbătoriți la Librăria Mihai Eminescu am avut deosebita onoare de a-i prezenta activitatea literară în fața zecilor de persoane prezente. Ne-au rămas miile de versuri despre care s-au scris zeci de pagini de aprecieri, Radu Cârneci devenind un reper important în literatura română. Dumnezeu să-i călăuzească sufletul spre Lumina veșnică!


vineri, 1 decembrie 2017

...din dor, în rugi și toacă

Așa a fost să se întâmple...
Să-i crească muguri pe tâmple-ncărunțite,
Pe scena lumii, într-un rol confuz,
Iar eu să-mi desenez sub pași cărări de libertate
Cioplindu-mi doruri, vise pe margini de obuz.

Așa a fost să se întâmple...
S-a ridicat din râpi adânci și roșii mlaștini
Sorbind cu sete rouă în dimineți de taină
Râvnind la un albastru când peste suflet plouă,
La dezghețate flori pe galbena sa haină.

Așa a fost să se întâmple...
Să-și piardă iar copiii, să plângă și să tacă,
Umplând fântâni și râuri lungi, adânci,
În stânci să-nveșnicească nume, domni și prunci,
Născută-i România din dor, în rugi și toacă.

Gabriel Dragnea
(din antologia "România, pentru tine!", Ed. Armonii Culturale)


vineri, 10 noiembrie 2017

Poem în trei acte

Actul 1
Actorii intră în scenă mirați,
Martori la cearta fluturilor părăsiți de culori,
Cu zborul interzis la ferestrele îngerilor.
Cu priviri încețoșate, agitați
Își împart ultimele flori pe care vor sta
În ultimul tablou în care se vorbește
Despre iertare și renașterea lumii.

Actul 2
Pe fereastra înghețată a ultimilor poeți
Îngerii orbi din tura de noapte
Sculptează flori și petale, ape și păsări -
Inspirație și mister pentru un ultim poem.

Actul 3
Trenurile goale își curăță șinele ruginite
Și se vor întâlni pentru un ultim drum
În gările prăfuite în care ceasul își numără minutele.
Tăcerile cuceresc străzile, lumânările se sting.
În acordurile lui Wagner îmi aprind ultima țigară
Și zâmbesc din rândul întâi actorilor mei,
Decupați din ultimul meu vis despre viață.


Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"

marți, 24 octombrie 2017

La pieptul nopții, în zori, când lăcrimează

Dezgheață copilul prins între ninsori
Și cu zâmbetul lui desenat de arestate flori
Așează vara pe pleoapa tristă a lumii.
Dezbracă-te de teamă, Velia și ca-ntr-un joc în doi
Sculptează aripi pe depărtări, în noi,
Să ardă granițe, ore și zboruri eșuate.

Înalță-te și naște doruri pe nori străini și-n ceață
Când păsările dorm și umbre stau de pază
Și-agață-ți visele pe-un curcubeu de toamnă,
La pieptul nopții, în zori, când lăcrimează.

P.S:
Nu uita că frunzele nu se usucă în zadar
Sfârșind pe un altar al toamnelor pierdute
Și nu-și părăsesc copacii la rugămintea iernilor
Pe fruntea lor căzute.

pinterest.com

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

vineri, 13 octombrie 2017

Dansul ielelor

Doar mâna Ți-ai întins-o, tremurândă, rece
Și mi-ai arătat fântâna cea veche de unde au băut ielele...
Toate misterele erau cioplite adânc
În piatra-străjer de la răscrucea lumilor,
Cu litere însângerate, ascunse printre ierburi moarte.

Veșnic căutând culori în peisaje șterse de vară,
Pentru pictura noii lumi fără aripi de ceară,
Mi-ai furat liniștea salciei plânse, privirea de copil
Renăscută zilnic în glastre cu crini
În numele unui jamais vu trăit doar de cei puțini,
Martori tăcuți în jocul de șah cu oameni-piese, muți
Pe tabla lumii cu opriri dese, dorite
În locuri fără ceruri și dor, părăsite.

Doar mâna Ți-ai întins-o, tremurândă, rece
Și mi-ai arătat fântâna cea veche de unde au băut ielele...
Eu le-am văzut tot dansul de vise despletite
Și pasul care arde doar vechi cărări și iarbă
În lacrimi de cenușă dintr-o floare oarbă.

gardeninacity.wordpress.com

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"