A apărut " Vinovăția ferestrelor"!

Bucuria mea este mare! Ieri a ieșit din tipografie cartea mea de poezie "Vinovăția ferestrelor" apărută la Ed. Armonii

Culturale din Adjud, prefațată de binecunoscuta poetă Victoria Milescu și îngrijită atent de poetul-editor Gheorghe Stroia. Încă nu am simțit emoția de a o răsfoi cu atenție și în liniște, ea fiind păstrată temporar în casa unchilor mei dragi din Adjud (Adriana și Costel Tănase) locul copilăriei mele și al nașterii primelor

mele versuri. Mă voi întâlni cu "vinovăția ferestrelor" mele în data de 5 octombrie, ora 13:00 când îi voi face și o prezentare în cadrul "Săptămânii Bibliotecii Adjudene", la Colegiul Național Emil Botta.

Așa cum am precizat și în carte, mulțumesc "Asociației pentru Cultură și Tradiție

Istorică Bolintineanu" care a sprijinit din toate punctele de vedere apariția acestei lucrări.

Împrumutând frumoasele cuvinte ale editurii spun și eu: "încă un...VIS ÎMPLINIT!"

Teama pentru o nouă Geneză eșuată

- Nu i-am spus Eu lui Adam
Să nu mai lase ușa din spate deschisă?
Dacă intră nenorocitul ăla de șarpe
Și-i strică Evei tot rolul în piesa aceasta a lumii?
Vom avea încă o generație care zâmbește în întuneric
Și niciun fluture nu se va mai așeza pe ochii femeilor,
În părul lor și pe brațe de iederă tot mai vii
Hrănită cu singurătatea oamenilor,
Cu tăcerile voastre, ale îngerilor!
- Noi am fost să punem culori pe florile de câmp
Și să împrospătăm cu rouă nouă
Diminețile și versurile poeților!

Iar am adormit pe banca veche din parc
Citind despre Facerea Lumii!

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"

sjeciowa.org

La carnavalul destinului

La carnavalul destinului

Zâmbetul acesta nu mi-a aparținut niciodată!
A fost o mască a unei fericiri sculptată în carne,
Un rol jucat neîncetat la ferestrele lumii închise.
Am avut timp să împletesc vise
Pe pragul zilelor,
Să hrănesc priviri cu zboruri frânte
Și să rescriu istoria unei lacrimi
Pe brațele unei copilării mutilate
Într-un accident al destinului,
Pe mugurii dimineților încă vii
Și în zeci de scrisori de renunțare netrimise...
Timpul nu a știut să zâmbească
La carnavalul destinului
Și nu a privit niciodată înapoi!
Mai lasă-mi-l măcar zece ani, i-am spus...
Să știe cât mai mulți oameni că am fost fericit!
Cerșetorul acesta a plecat de la mine
Cu tristețea noastră în văzul lumii!

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"

republika.mk

Vinovăția ferestrelor - în curs de apariție

               În mai puțin de o lună, după lungi așteptări mă voi putea bucura de noul meu volum de poezie "Vinovăția ferestrelor", care va apărea la Editura Armonii Culturale din Adjud, condusă de poetul Gheorghe A. Stroia. Pentru concepția și designul copertelor țin să-i mulțumesc graficianului Ionuț Baic din Alba-Iulia, un om deosebit de talentat și dornic de a ajuta dăruind din harul său, dovadă hainele minunate ale acestei lucrări. Din prefața semnată de binecunoscuta poetă Victoria Milescu - căreia îi mulțumesc și pe această cale pentru încrederea acordată girând cu propria semnătură nașterea acestei cărți - vă voi dezvălui doar un mic fragment. Restul la momentul potrivit: "Indiferent de haina prozodică pe care o îmbracă,  una clasică ori una modernă, indiferent de intenţionalitatea ideatică ori tematică, poezia lui Gabriel Dragnea este consecventă cu sine însăşi prin vitalitate, nerv şi implicare, lăsând impresia de scriere sub presiunea unei trăiri febrile,  parcă la prima mână, cu un vârf de piatră încinsă pe un val de mare care se sparge de un ţărm prea îndepărtat.

Parcă i-ar fi teamă să o şlefuiască prea mult să nu-i subţieze unele asperităţi ce-i dau greutate şi gravitate. Dar şi el este un visător, unul  lucid. Un visător cu picioarele pe pământ. Visează ce ar dori să fie în jurul lui în contrapondere cu ce-i oferă prezentul. Visează de la fereastra casei altă lume, de la fereastra cerului  timpurile paradisiace, pure ale facerii lumii şi  iubirii. Ferestrele sunt ochii caselor, iar ochii sunt ferestrele sufletului. Ochii văd şi ce vor şi ce nu vor, iar uneori privirea, când urcă spre raiul închipuit, unde se află lumină şi iubire, îl poate întâlni pe Dumnezeu, întrebându-l care e rostul nostru aici, pe pământ. Vorbind de iubire, tonul vehement al poetului dispare, luându-i locul un ton plin de tandreţe, de duioşie, iubirea familială reconfortându-l şi reîmprospătându-i forţele pentru luptele din arena vieţii. Poetul luptă având la îndemână cea mai de temut  armă, cuvântul, promovându-şi  voinţa, idealurile, convingerile cu forţa celui ce crede în adevărul său,  dezvăluit cu har de la un poem la altul.  Importantă însă rămâne participarea sa activă, constantă la jocul vieţii şi al poeziei,  unde mecanica prezentului înseamnă istorie consumată şi viitor în aşteptare."

Ultima replică

E gol teatrul din orașul cu albatroși împietriți!
Poate va intra, totuși, cineva, poate un copil,
Un fotograf....mai bine un gazetar rătăcit
În căutarea unui spectacol al tăcerii,
Al zborului frânt desenat pe altarul catedralei,
Lângă sfinți înjunghiați cu uitare
Și îngeri, parcă țipând din spatele fumului de lumânări.
Poate va scrie despre singura și ultima replică
Pe care o voi spune în acest spectacol de final
În care mimez primele îmbrățișări ale lumii,
O lună mută în căutarea unei nopți liniștite
Și zâmbetul trist, îngenuncheat al copiilor
În fața primăverii răstignite pe crucea anotimpurilor.
"Tatuați-vă sufletul cu fluturi!"

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"

arthit.ru