Încă de la început,
când din aglomerația de liniști
s-au născut întrebările cu și despre pași
am intuit o oarecare frumusețe a drumului
fără indicatoare sau gps
sau măcar sfaturi din cel mai banal
ghid despre viață, om și lume.
Mi-au fost de ajuns
harta marilor eșecuri
ascunsă în ultimele lacrimi
ale tatălui A
și ecoul întrebării "De ce mie?"
devenită pecete pe toate diminețile
peste care se așezau neputințele,
păsări oarbe într-un labirint al tăcerilor.
A rămas mama,
autoarea manualului universal
despre sacrificiu,
iubita M, leagănul inimii, al emoțiilor,
certitudinea și echilibrul
într-o singură îmbrățișare
și privirea-poem a copilului T,
neatinsă de stridentul lumii.
Pe scena timpului
ne ajutăm unul pe celălalt să înțelegem
cum pot fi îmblânzite minutele
în clepsidra care numără
trădările, îmbrățișările, rănile
și eliberează uitarea.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"
 |
| Confesion de Tess Azalea |
