Powered By Blogger

sâmbătă, 23 august 2014

Oameni și vers într-un Dor Mărunt - o nouă poezie sub salcâmi



Am reușit să ajung și la cea de-a doua ediție a decernării premiilor concursului literar de la Dor Mărunt. Sub aceiași salcâmi s-au adunat în numele poeziei, la același Han Rustic, peste 60 de poeți și scriitori din diferite zone ale țării pentru a-și prezenta din creațiile proprii, dar, mai ales pentru consolidarea relațiilor de prietenie, multe dintre acestea realizându-se și dezvoltându-se prin intermediul rețelelor literar-culturale on-line.
            La manifestarea culturală a anului trecut, în 2013, bucuria mea a fost dublată de reîntâlnirea cu scriitorul Toma Marin după mai bine de zece ani, perioadă în care acesta și-a organizat pas cu pas atât timpul cât și ideile pentru realizarea acestui eveniment care tinde să ia amploare pozitivă prin ambiție, dorință și perseverență, fără a-și neglija, însă, proiectele editoriale personale.
            L-am regăsit la fel de optimist și plin de satisfacție reușind și în acest an să adune zeci de scriitori sub aceiași salcâmi care parcă vorbesc în șoaptă despre începuturi, continuitate și veșnicie.
            Deși drumul până la Lehliu l-am parcurs într-un tren transformat într-un talcioc ieftin, de prost gust - care nu are nicio legătură cu imaginea europeană la care visăm – în care,  persoane cât se poate de „exotice” asaltau călătorii cu „oferte de nerefuzat” la ciorapi din polyester, agrafe, sucuri calde, plasturi expirați, pixuri și sutiene XXXL, mi-am revenit relativ repede sub salcâmii vechi care, parcă îndemnau fără încetare la regăsirea dorului, la visare și la aprecierea a tot ceea ce reprezintă viața.
            M-am bucurat când i-am întâlnit, parcă la fel de uniți de aceleași îndemnuri ale salcâmilor pe scriitorii Constantin Miu (Medgidia, Premiul I pentru proză scurtă), Florentina-Loredana Dalian (Slobozia, Premiul I pentru proză scurtă), Romeo Tarhon (București), Aga Lucia-Selenity (Brașov, Premiul I pentru epigramă), Georgeta Muscă-Oana (Galați, Premiul I pentru poezie) sau Constantin Toma (Focșani, Premiul al III-lea pentru poezie), mulți dintre aceștia veniți și pentru a-și ridica diplomele binemeritate.
            Pentru a doua oară consecutiv a lipsit poetul Florin Grigoriu – nu-i știu motivele, dar aș fi curios să le aflu – dar mă bucur mult să-l reamintesc, așa cum l-am menționat și în impresiile evenimentului desfășurat anul trecut, pe Adrian, fiul lui Florin Grigoriu, preot al Parohiei „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Protopopiatul Călărași, un tânăr care își desfășoară activitatea cu același devotament, cu aceeași liniște, frumusețe sufletească și dreaptă credință, calități mai rar întâlnite la fețele bisericești actuale.
            Cu toții au făcut schimburi de impresii, de cărți, și-au împărtășit din proiectele în derulare lăsându-se să se înțeleagă faptul că, indiferent de problemele financiare care intervin în procesul de documentare și de editare a lucrărilor, de timpul tot mai greu de găsit într-o societate din ce în ce mai grăbită și mai pragmatică, vor continua să creeze pentru toți aceia care apreciază sinceritatea, frumosul și talentul oferite prin intermediul cuvântului.

Gabriel Dragnea