Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia a VIII-a

            Pe www.romeojulietalamizil.ro, în perioada 10.09.- 25.12.2014 se fac înscrierile la Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”, ed. a VIII-a.

Pot participa românii din toată lumea, peste 14 ani. Premiile totale sunt de 4000 de lei.

          Concurenţii se pot înscrie şi prin poştă, pe adresa: prof. Laurenţiu Bădicioiu, Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”, str. N.Bălcescu, nr.131, Mizil, Prahova, cod 105800.

Regulamentul integral şi alte precizări despre festival pot fi găsite pe pagina oficială: www.romeojulietalamizil.ro

Invitaţii de onoare ai ediţiei a VIII-a sunt Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea Enache.

De-a lungul celor 7 ediţii precedente au fost la Mizil: Mircea Ionescu Quintus, acad. Solomon Marcus, acad. Nicolae Dabija, acad.Vasile Tărâţeanu, prof.univ.dr. Ştefan Cazimir, conf.univ.dr. Daniel Cristea Enache, Mircea Dinescu, Alexandru Mironov, Corneliu Leu, Mihai Stănescu, Sorin Roşca Stănescu, Dan Mircea Cipariu, Sorin Preda, Aurel Antonie, Ion Popescu Longin, George Stanca, prof.univ.dr. Ecaterina Andronescu, prof. univ.dr.ing. Corneliu Berbente, dr. Lucia Olaru Nenati, Nicolae Dragoş, George Corbu, prof.univ.dr. Radu Gologan, prof.univ. Al. Popescu Zorica, acad.prof.univ.dr. Gheorghe Brezeanu, prof.dr. Doru Dumitrescu, prof.univ.dr. Alexandru Şonea, prof.univ.dr.ing. Lazăr Avram, prof.dr. Elis Râpeanu, Daniela Vlădescu, Mircea Vintilă, Efim Tarlapan.

Coordonatorii festivalului sunt profesorii Laurenţiu Bădicioiu şi Victor Minea, iar festivalul este sprijinit de Fundaţia Culturală „Romeo şi Julieta la Mizil”.

Toamnă culturală cu autori bolintineni

În plan cultural, bolintinenii s-au bucurat în ultimii aproape 20 de ani de o serie de manifestări literare care au avut ca prim scop descoperirea și promovarea literaturii tinere autentice, dar și scoaterea la lumină a tot ce este mai valoros, atît pe plan local, dar și național. Bolintinenii s-au mândrit de-a lungul timpului și, încă se mîndresc cu cel care a fost Dimitrie Bolintineanu. În toți acești ani nu a existat manifestare culturală în care să nu fi fost amintite personalitatea și opera scriitorului.

Și, pentru că era nevoie de o gazetă pentru a face publice aceste acțiuni, în 1996 a văzut lumina tiparului primul număr al Revistei Sud, înființată și coordonată de publicistul și ziaristul Constantin Carbarău.

Constantin Carbarău

În toată acestă perioadă, de la apariția revistei, au fost promovate nume de tineri creatori cu o poezie nouă, cu un suflu proaspăt, mulți dintre aceștia chiar premiați în cadrul „Festivalului Concurs de Creație Literară Dimitrie Bolintineanu”. Până în 2011, când revista a încetat să mai apară, odată cu primele semne de înrăutățire a sănătății fondatorului ei, Constantin Carbarău, în cele 142 de numere au fost publicate peste 2800 de articole, multe dintre acestea fiind semnate de scriitori cunoscuți precum Liviu Ioan Stoiciu, Victoria Milescu, Teodor Vârgolici, Florentin Popescu, Valeriu Filimon, Dumitran Frunză, Horia Gârbea, Aureliu Goci, Bogdan I. Pascu, Victor Sterom, Gheorghe Neagu, C. Stănescu și mulți alții.

Dincolo de problemele financiare, dincolo de lipsa forței pe care Constantin Carbarău (decedat după o grea suferință în 2012) o dădea Revistei Sud, aceasta a continuat să fie tipărită (după o pauză de aproape un an și jumătate) numai prin efortul și dragostea lui Vasile Grigore față de Bolintin și bolintineni.

Astfel că au început să reapară manifestări culturale menite să redescopere talente literare și să reamintească adevăratele valori autentice, demult intrate în patrimoniul cultural românesc.

lansarea cărții dlui Ghe. Dragomir

            Un exemplu de manifestare a avut loc la Primăria Bolintinului din Vale în zilele de 24 și 25 octombrie ale acestui an, în cadrul „Zilelor creatorilor bolintineni” în care au fost lansate două cărți, diferite ca tematică, dar la fel de interesante din punct de vedere al conținutului: „Terra, planeta sufletelor rătăcite” de gl.bg.(r) Gheorghe Dragomir, la Ed. „România în lume”, 2014, respectiv volumul de poezie al Alexandrei Firiță, „Aparținând clipei”, apărut tot anul acesta, dar la Ed. Rawex Coms. Ambele evenimente s-au desfășurat într-o notă de optimism, de bucurie a întâlnirii cu gândul deschis și pozitiv. Stilul colocvial al discuțiilor a transformat cele două lansări de carte într-o dezbatere publică, prietenească, oferind tuturora posibilitatea de a interveni, de a întreba și de a puncta acolo unde s-a considerat necesar.

Cartea fostului ofițer în Centrul de Informații Externe (în perioada 1973-1992, perioadă în care a executat mai multe misiuni în țări din Asia, Africa, Orientul Mijlociu și Europa Occidentală) este, practic, o culegere de gânduri, idei și sentimente, întrebări generate de experiențele acumulate în timp prin coabitare și lectură în/din variile culturi orientale și occidentale. Mai mult decât atât, dr. Stelian Gomboș, prefațatorul acestui volum, punctează în prefață clasificându-l ca fiind „un adevărat tratat, științific și teologic (incluzând aici toate ramurile și științele teologiei: antropologie, cosmologie, cosmogonie, eshatologie, mistagogie, hristologie și multe altele)”. Lucrarea în cauză „înmănunchează și dezvoltă gânduri, întrebări și certitudini despre destinul Universului, al Terrei noastre ca punct minuscul al <Marelui Hău>, despre sufletul omenesc, religiile de astăzi și de mâine – cu agresivitățile unora dintre ele și rolul altora în pacificarea lumii, pericolul laicizării și brutalizării societății omenești, revolta naturii împotriva omului lepădat de moralitatea creștină” (prof. univ. Dr. Mihai D. Drecin).

lansarea cărții poetei Alexandra Firiță

Așa cum spuneam mai sus, și cartea poetei Alexandra Firiță a creat un val de aprecieri, stârnindu-se dezbateri despre importanța și efectele poeziei, despre reguli și norme, tipare sau rebeliuni ale versificației. După volumele „Nostalgii”, „Poeme crepusculare”, „Descântând tăcerile”, „Netihna ceasului fără sfârșit” și „La praguri de ape”, acest ultim volum, „Aparținând clipei”, vine ca o confirmare a naturaleții exprimării, a bogăției de idei și sentimente lăsate să mocnească și să se dezvolte în timp, creându-se astfel, un adevărat foc ce s-a dorit stins între copertele acestei cărți. Prezentă la lansarea volumului de poezie, însăși prefațatoarea lucrării, poeta Victoria Milescu a punctat obiectiv pe coperta a patra: „Poezia Alexandrei Firiță nu răspunde nici unui trend actual. E poezie și atât.

Fără prea multe podoabe stilistice, mizează, prin glisarea unor planuri temporale și spațiale, între real și imaginar, pe crearea unor atmosfere ce transmite un fior metafizic. Versurile au o anumită armonie în melancolia lor euforică, surdinizată, cu fluxuri și refluxuri de incantație ritualică ori de psalm, venind din <uitarea de sine>: <Atât de aproape. Atât de departe/ Cu pasul de ape călcând peste ape>”.

Cu ocazia manifestărilor inserate în „Toamna culturală bolintineană” se va dezveli, cât de curând, într-un cadru festiv și cu invitarea autorităților locale, o placă memorială în amintirea celui care a fost prof. Ion Carbarău și a publicistului și fondatorului Revistei Sud, Constantin Carbarău.

Toate acestea fac dovada că, în inima atât de mică, dar cu pulsații puternice a Bolintinului din Vale, legendele și rădăcinile locului nu vor fi uitate, indiferent cine preia ștafeta cultural-istorică a locului.

material semnat de Gabriel Dragnea

Motanul Ioachim, îndemn la neuitarea copilăriei

Ziua în care l-am cunoscut pe Motanul Ioachim a fost pentru mine un prilej de a mă întoarce la copilărie, pentru că nu cred să existe cineva ajuns la maturitate care să nu-și fi hrănit măcar o dată sufletul cu o amintire petrecută în anii atât de limpezi și fără griji, plini de naivitate și candoare cum sunt cei ai fragedei copilării.

montaj copertă: pictor Mihai Cătrună

Eu, comparativ cu alții, cred că am avut un mare avantaj. Fiecare vacanță școlară mi-am petrecut-o la casa bunicilor mei. Aici, ca-ntr-o magie bine făcută, mirosul de cozonac parcă ne anunța că este zi de sărbătoare. Dar nu erau decât mâinile harnice ale bunicii și ochii ei umezi de bucurie care priveau cum așteptam nerăbdător dând târcoale cuptorului încins. Tot aici am simțit libertatea de a fugi printre rândurile viei pline cu struguri sau cățăratul în înaltul copacului care îmi ascundea cea mai coaptă pară. Citindu-i poeziile Mihaelei Oancea mi-am amintit de pisica vecinului, una mică și blândă, cafenie și parcă mereu cu ochii veseli, dornici de joacă. Parcă știa că, dincolo de gardul grădinii ei se află un băiețel care vrea s-o vadă rostogolindu-se pe lângă mingea de cauciuc, mică și dezumflată, un băiețel care vrea s-o mângâie și să-i asculte toarcerea, acel sfârâit care îți dă de înțeles că se simte liniștită și în siguranță.

ilustrație de Dana Lungu

Așa este și personajul acestei cărți, Ioachim. Mereu vesel, pus pe glume, harnic, curios, isteț și curajos. Indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul său, motanul nostru este mereu prezent și implicat ajutând pe oricine la nevoie: „Îi iubește pe copii,/ Chiar le face bucurii,(...) Peste tot e rânduială,/ Nu-i treabă de mântuială!/ Ioachim e chibzuit,/ Ceva învățând de mic:/ Ce face-omul gospodar-/ Vara sanie, iarna car!” În toate poeziile, Ioachim este prietenul tuturora, mereu cu zâmbetul pe buze și dornic să facă numai fapte bune. Pentru toți cei din jurul lui, el este un bun exemplu și un real sprijin. Cu modul prin care poeta Mihaela Oancea ni-l prezintă pe acest deosebit motan, am certitudinea că acesta va deveni foarte repede un bun reper demn de urmat în rândul copiilor care îl vor cunoaște: „Ghiduș este și spontan,/ Priceput ca gospodar,/ Bun pescar și bucătar,/ N-are cusur, așadar!”

ilustrație de Dana Lungu

            După volumul de poezie „Armonia Contrariilor”, poeta Mihaela Oancea a avut capacitatea, forța și curajul de a schimba registrul poetic. A reușit total să treacă de la poezia cerebrală care o definește întru totul la poezia jocului. La fel de natural, poeta jonglează cu ideile îmbrăcându-le adecvat devenind astfel specifice prichindeilor: „Buni, iată lin cânta,/ Un frumos ștergar țesea/ Pentru-a-l pune peste pâine/ Să nu prindă crustă mâine,/ Din cuptor când o va scoate/ Și la treburi se va-abate./ Bine că pe Ioachim/ La căldură noi îl știm,/ Printre gheme ațipit,/ Zâmbitor și fericit.”

            Cum vă spuneam, m-am bucurat mult când l-am cunoscut pe Motanul Ioachim. Mi-am dat seama – încă din perioada când am fost provocat să scriu povești pentru copii – că, indiferent de anii pe care îi strângem și îi tragem după noi fără a simți clipa care ne oferă zâmbetul, cu toții avem nevoie de vise, de joc. Fiecare are un copil în suflet care trebuie hrănit, încurajat și, uneori lăsat să se arate tuturora, demonstrând că există, pentru a nu deveni niște pietrificați ai societății, dar mai ales în ochii copiilor și ai nepoților noștri.

            A fost o reală plăcere să mai trezesc o dată copilul din mine și să-l fac să vibreze din nou la întâmplările și peripețiile copilăriei de mult trecute. Acesta este farmecul poeziilor și al poveștilor bine scrise, un antidot la neuitarea copilăriei și o chemare a dorului!

Gabriel Dragnea, impresii de lectură la volumul de poezii pentru copii „Motanul Ioachim” de Mihaela Oancea, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2014