Fiecare
creație are un creator și un destin propriu. Fiecărei opere îi corespunde un
autor.
Perechile sunt clare: poezie-poet, sculptură-sculptor, pictură-pictor și exemplele pot continua fără un prea mare efort, vizitând astfel toate domeniile de creație care presupun existența unui lucru finit purtător de semnătură. Și totuși, atât în muzica anilor 80, 90, cât și în cea actuală popularitatea, aplauzele și aprecierile directe le-au luat și continuă să le ia doar interpreții. Prea puțini dintre cei care ascultă și fredonează melodiile preferate cunosc compozitorul și textierul piesei. Bucuria cu care ne raportăm la o melodie aflată în colecția noastră de suflet este generată de mesajul transmis prin vers, dar și prin stilul și calitatea interpretării, acestea din urmă fiind elemente care aparțin exclusiv interpretului. Adesea versurile se desprind de creatorul lor, se îndepărtează ușor, acesta din urmă privind de la distanță parcursul, soarta propriei creații. În general, creatorul versurilor nu rămâne în memoria afectivă a celui interesat de produsul cultural muzical. În măsura în care este atent la alegerea interpretului, care devine reprezentantul creației sale, doar atunci textierul se poate bucura de impactul propriei realizări.
Încântați de versuri și acorduri, de mesajul transmis împreună cu linia melodică, unii iubitori de muzică chiar caută semnăturile celor care au reușit să le miște sufletul, descoperindu-i astfel pe Ion Cristinoiu, Vasile Veselovski, Marius Țeicu, Roxana Popescu, Andreea Andrei, Viorela Filip, Mihai Dumbravă, Mihai Maximilian, Florin Bogardo, Florin Pretorian sau Eugen Rotaru. Dintre toți cei enumerați, mă voi opri asupra autorului versurilor melodiei Dă Doamne cântec interpretată de mult regretata solistă Laura Stoica: „Dă, Doamne, cântec,/ Dă, Doamne, vers/ Să port credința mea/ În Univers.// Dă, Doamne, viață,/ Dă, Doamne, nor,/ Și ascultă ruga oamenilor.” sau de versurile piesei Dau viața mea pentr-o iubire interpretată exemplar de Monica Anghel: „Dau viata mea pentr-o iubire/ Supremul preț pe care-l poate-un om plăti/ Dau viața mea pentr-o iubire/ Să mori iubind și să mă nasc pentru-a iubi/ Să ard de dor așa cum n-am putut trăi.” Până aici, nimic nou. Așadar cunoaștem foarte bine interpreții, dar puțini sunt aceia care cunosc faptul că autorul acestor versuri care au ajuns să fie fredonate de sute și mii de oameni încă de la lansarea lor pe piața muzicală este Eugen Rotaru. Alegerea de a-l omagia în această rubrică se datorează faptului că în luna octombrie, în cadrul Festivalului Toamna Culturală Bolintineană, la Concursul de literatură Dimitrie Bolintineanu, unul din premiile care se vor acorda atunci va purta numele celui care a scris inclusiv versurile piesei Fericirea are chipul tău, solistă fiind Mihaela Runceanu, o altă imensă pierdere a muzicii ușoare românești: „Fericirea are chipul tău/ Luminat de dragoste mereu/ Ochii mi-au dăruit/ Cerul lor infinit/ Pentru inima mea// Fericirea are chipul tău/ Și-n privirea ta voi sta mereu/ Fericită să fiu/ Că iubirea o știu/ Împlinind viața mea.”
Eugen Rotaru s-a născut în Basarabia, pe care o părăsește rapid, la numai 3 ani, când părinții se refugiază din raionul Bălți, stabilindu-se ulterior în România, în localitatea Bolintin Vale. Aici își începe anii de școală și tot aici finalizează studiile liceale. A urmat cursurile Școlii Sanitare din București și apoi Facultatea de Chimie devenind pentru o perioadă chiar profesorul de chimie al artistei Oana Sârbu, la Liceul Iulia Hașdeu din București. Dar pentru că era atras de dorința de a compune texte pentru melodii, scenarii pentru teatru și film sau librete de operă, Eugen Rotaru renunță la cariera didactică și, ulterior la postul de șef de laborator de analize la Spitalul Ichilov din Tel Aviv, dedicându-se exclusiv vieții artistice.
La nici un an de la plecarea fără întoarcere a lui Eugen Rotaru în 2018, înaintea lansării postume a cărții Pe versuri de Eugen Rotaru (Editura Muzicală), în cadrul emisiunii Foc de P.A.E a lui Andrei Partoș din noiembrie 2019, actrița Maria Rotaru – soția textierului – spunea astfel: „Curgeau versurile din Eugen Rotaru, parcă se născuse cu ele. Compunea chiar și 4-5 texte în aceeași zi. Avea o ușurință de a scrie nemaipomenită, pasiune și talent de la Dumnezeu și îi plăcea ceea ce făcea.”
A scris musicaluri, cuplete și scenete pentru teatrele de revistă și pentru emisiunile de varietăți TV și peste 800 de texte de muzică ușoară, multe dintre acestea devenind rapid mari șlagăre premiate la diverse festivaluri naționale și din străinătate.
Aceste rânduri sunt un remember Eugen Rotaru, cândva un adolescent al Bolintinului din vale, un profesor de liceu iubit de elevi, dar mai ales un poet care a privit mereu discret cum versurile sale au devenit ștafete de suflet între generații.
Gabriel Dragnea
Perechile sunt clare: poezie-poet, sculptură-sculptor, pictură-pictor și exemplele pot continua fără un prea mare efort, vizitând astfel toate domeniile de creație care presupun existența unui lucru finit purtător de semnătură. Și totuși, atât în muzica anilor 80, 90, cât și în cea actuală popularitatea, aplauzele și aprecierile directe le-au luat și continuă să le ia doar interpreții. Prea puțini dintre cei care ascultă și fredonează melodiile preferate cunosc compozitorul și textierul piesei. Bucuria cu care ne raportăm la o melodie aflată în colecția noastră de suflet este generată de mesajul transmis prin vers, dar și prin stilul și calitatea interpretării, acestea din urmă fiind elemente care aparțin exclusiv interpretului. Adesea versurile se desprind de creatorul lor, se îndepărtează ușor, acesta din urmă privind de la distanță parcursul, soarta propriei creații. În general, creatorul versurilor nu rămâne în memoria afectivă a celui interesat de produsul cultural muzical. În măsura în care este atent la alegerea interpretului, care devine reprezentantul creației sale, doar atunci textierul se poate bucura de impactul propriei realizări.
Încântați de versuri și acorduri, de mesajul transmis împreună cu linia melodică, unii iubitori de muzică chiar caută semnăturile celor care au reușit să le miște sufletul, descoperindu-i astfel pe Ion Cristinoiu, Vasile Veselovski, Marius Țeicu, Roxana Popescu, Andreea Andrei, Viorela Filip, Mihai Dumbravă, Mihai Maximilian, Florin Bogardo, Florin Pretorian sau Eugen Rotaru. Dintre toți cei enumerați, mă voi opri asupra autorului versurilor melodiei Dă Doamne cântec interpretată de mult regretata solistă Laura Stoica: „Dă, Doamne, cântec,/ Dă, Doamne, vers/ Să port credința mea/ În Univers.// Dă, Doamne, viață,/ Dă, Doamne, nor,/ Și ascultă ruga oamenilor.” sau de versurile piesei Dau viața mea pentr-o iubire interpretată exemplar de Monica Anghel: „Dau viata mea pentr-o iubire/ Supremul preț pe care-l poate-un om plăti/ Dau viața mea pentr-o iubire/ Să mori iubind și să mă nasc pentru-a iubi/ Să ard de dor așa cum n-am putut trăi.” Până aici, nimic nou. Așadar cunoaștem foarte bine interpreții, dar puțini sunt aceia care cunosc faptul că autorul acestor versuri care au ajuns să fie fredonate de sute și mii de oameni încă de la lansarea lor pe piața muzicală este Eugen Rotaru. Alegerea de a-l omagia în această rubrică se datorează faptului că în luna octombrie, în cadrul Festivalului Toamna Culturală Bolintineană, la Concursul de literatură Dimitrie Bolintineanu, unul din premiile care se vor acorda atunci va purta numele celui care a scris inclusiv versurile piesei Fericirea are chipul tău, solistă fiind Mihaela Runceanu, o altă imensă pierdere a muzicii ușoare românești: „Fericirea are chipul tău/ Luminat de dragoste mereu/ Ochii mi-au dăruit/ Cerul lor infinit/ Pentru inima mea// Fericirea are chipul tău/ Și-n privirea ta voi sta mereu/ Fericită să fiu/ Că iubirea o știu/ Împlinind viața mea.”
Eugen Rotaru s-a născut în Basarabia, pe care o părăsește rapid, la numai 3 ani, când părinții se refugiază din raionul Bălți, stabilindu-se ulterior în România, în localitatea Bolintin Vale. Aici își începe anii de școală și tot aici finalizează studiile liceale. A urmat cursurile Școlii Sanitare din București și apoi Facultatea de Chimie devenind pentru o perioadă chiar profesorul de chimie al artistei Oana Sârbu, la Liceul Iulia Hașdeu din București. Dar pentru că era atras de dorința de a compune texte pentru melodii, scenarii pentru teatru și film sau librete de operă, Eugen Rotaru renunță la cariera didactică și, ulterior la postul de șef de laborator de analize la Spitalul Ichilov din Tel Aviv, dedicându-se exclusiv vieții artistice.
La nici un an de la plecarea fără întoarcere a lui Eugen Rotaru în 2018, înaintea lansării postume a cărții Pe versuri de Eugen Rotaru (Editura Muzicală), în cadrul emisiunii Foc de P.A.E a lui Andrei Partoș din noiembrie 2019, actrița Maria Rotaru – soția textierului – spunea astfel: „Curgeau versurile din Eugen Rotaru, parcă se născuse cu ele. Compunea chiar și 4-5 texte în aceeași zi. Avea o ușurință de a scrie nemaipomenită, pasiune și talent de la Dumnezeu și îi plăcea ceea ce făcea.”
A scris musicaluri, cuplete și scenete pentru teatrele de revistă și pentru emisiunile de varietăți TV și peste 800 de texte de muzică ușoară, multe dintre acestea devenind rapid mari șlagăre premiate la diverse festivaluri naționale și din străinătate.
Aceste rânduri sunt un remember Eugen Rotaru, cândva un adolescent al Bolintinului din vale, un profesor de liceu iubit de elevi, dar mai ales un poet care a privit mereu discret cum versurile sale au devenit ștafete de suflet între generații.
