Lemnul încă mai are de povestit

            Tot mai mulți consideră că veșnicia, născută cândva la sat s-a hotărât să își modifice spațiul cu care să se identifice, alegând orașul ca zonă de dezvoltare a noilor tendințe comportamental-culturale ale societății europene. Și, totuși, recunosc cu bucurie și mereu cu o surprindere reținută că încă mai sunt generații care, parcă se nasc cu rolul de a nu lăsa să se piardă nimic din ceea ce reprezintă, de fapt

colecția vie de spiritualitate. Vie, pentru că așa cum a spus-o unul dintre expozanții prezenți, lemnul încă mai are de povestit. Mergând și eu la târgul de tradiții organizat de Muzeul Țăranului Român în perioada 25-27 martie, m-am bucurat de cele văzute, mai ales că erau foarte mulți tineri care, doar și în trecere fiind și-au manifestat curiozitatea față de obiecte meșteșugărești, tradiționale care gradual și vizibil vor aparține unui trecut aflat încă în contemporaneitate. Și, tot mergând cu privirile atente, căutând să descifrez în fiecare dintre exponate definiția propriei perfecțiuni, m-am oprit în fața unor obiecte care vorbeau de la sine despre ortodoxism și spiritualitate pur românească, născută și dezvoltată în gânduri și mâini autohtone hăruite. Aici l-am întâlnit pe Teodore Adrian Negoiță, un tânăr artist care, prin lucrările realizate atrăgea privirile celor prezenți, reprezentanți ai vârstelor diverse. Privindu-i lucrările expuse nu am putut trece nepăsător fără a iniția un scurt dialog în numele specificului care încă mai are ecou în urban. 
- Observ aici o diversitate a exponatelor, icoane pictate pe lemn, pe piatră, dar și pe scoarță de copac. Interesante sunt reprezentări ale sfinților pe fragmente din lemn de doagă. Cum v-a venit ideea să salvați acest lemn, care înainte avusese cu totul și totul altă întrebuințare?
- A fost un eveniment banal, la un grătar cu niște prieteni care pregăteau lemnele de foc

și luau micile doage dintr-un butoiaș. Și atunci le-am propus să mi le dea mie și, în schimb să caut eu vreascuri pentru foc. Din ceea ce am salvat am făcut câteva icoane oferindu-le câteva și proprietarilor locului care au rămas impresionați. De atunci au început să caute și ei pentru a-mi oferi material de lucru, lemn vechi, piese de mobilier, unele recuperate din zona Grădiștei Aradului, dar și din biserica mamei mele din satul Cârceni din comuna Grozești. Este păcat de acel lemn care a fost lucrat cândva de cineva și care a fost chiar parte a bisericii și nu trebuie să ajungă lemn de foc. Lemnul încă mai are de povestit.
 
- Cum s-a născut bucuria picturii pe lemn?
- A venit în urma unui eveniment neplăcut, când am stat 36 de ore alături de bunicul meu înainte să moară și după aceea am făcut o expoziție la Severin cu lucrări pe teme religioase, deoarece ceea ce făceam eu atunci nu erau icoane, în sensul cunoscut al termenului. Și, atunci preasfințitul părinte Nicodim Gorjeanul, episcopul Severinului, m-a chemat la episcopie, mi-a dat o carte despre tainele meșteșugului iconografic și mi-a spus: „Ai har, poate mai mult ca alții”. Aceasta a fost de fapt motivația care m-a făcut să continui astfel. Expresia pe care o dau icoanelor mele transmite acel sentiment de pace, de împăcare cu Dumnezeu. Scopul vieții noastre este împăcarea cu Dumnezeu. Abia după aceea urmează toate celelalte, carieră etc. Dacă am înțeles lucrul ăsta, toate merg în armonie.
 
- Cum a început totul, înainte de a descoperi lemnul ca suport al exprimării talentului dumneavoastră?
- Da, am pictat pe lemn de cireș, pe piatră, dar mai înainte a fost șevaletul. Am terminat liceul de artă

secția tapițerie-modă, apoi pictura pe șevalet în timpul facultății. Fac și acum pictură de șevalet, dar am dedicat o mare perioadă din timp iconografiei. Din anul 2008 merg la târgurile de meșteri, iar din 2006 pictez constant icoane. Am mai pictat pe sticlă, pe piatră, coji de ouă, pe piele animală prelucrată. Ceea ce vedeți aici este doar o parte din ce fac. Creez mereu pentru că așa cum e scris suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu fiind creator ne-a dat libertatea de creație, mai ales dacă este într-o direcție bună.
 
- Care este lucrarea căreia i-ați dedicat foarte mult timp? O mai aveți în colecție?
- Nu, a fost dată și era o icoană a Sf. Corneliu Sutașul. Într-adevăr, mi-a luat foarte mult timp, dar nu ca ore, zile de execuție. Deoarece eu încep lucrări, le duc până într-un anumit punct și dacă simt pe parcurs că nu este ceea ce îmi doresc, nu este bine, mă opresc. Expresia, mâinile și chipul sunt ultimele pe care eu le fac, deoarece sunt cele mai importante în transmiterea de emoție, stare și mesaj într-o icoană. Acea icoană cu Sf. Corneliu Sutașu a fost începută în 2010 și am terminat-o anul trecut. Cu două zile înainte de târgul de la Oradea din iulie, pictam, în paralel cu aceasta, la o icoană a Maicii Domnului. La un moment dat m-am uitat pe perete la icoana Sutașului și brusc m-am reîntors la ea să-i finalizez expresia, mâinile și câteva detalii de costumație. Și a ieșit exact ce trebuia să fie. Deci mi-au trebuit 11 ani până la finalizarea ei. Frumusețea a fost că, atunci când am ajuns la Oradea, în a doua zi de târg cineva căuta exact această icoană, clientul spunând că o caută demult rugându-se pentru ea. Atunci omul mi-a spus că ultima dată se rugase pentru această icoană exact cu o seară înainte ca eu să o termin de pictat. Dumnezeu a vrut ca eu să o termin, ca omul acela să o poată avea.
 
            Am plecat de lângă omul acesta cu gândul la vorba lui de mai devreme, care îmi răsuna ca un ecou printre gânduri: „Lemnul încă mai are de povestit”.
În toată această perioadă cât m-am plimbat alături de fiul meu printre obiectele de anticariat, dar și printre cele vestimentare tradiționale explicându-i importanța lor, nu doar în trecutul bunicilor și străbunicilor lui, dar și în prezentul acesta care tulbură și ne îndepărtează de esența lucrurilor m-am întrebat cum am fi arătat cu toții în lipsa acestor repere identitare care încă pot vorbi

în șoaptă despre cum au trăit generațiile devenite istorie și cum ne îndeamnă să le includem în raportul trecut-prezent pentru o mai bună înțelegere a lucrurilor. Și, așa cum am mai spus-o într-unul dintre articolele mele, dar sub o altă formă, toate care au rămas în urma celor dinaintea noastră sunt repere spirituale, hărți anti-rătăcire, rețete pentru ieșirea din tăcere și amorțire. Trebuie doar să ne îndreptăm atenția și aprecierea asupra acestor adevărate comori pentru minte și suflet. Numai așa ne vom putea înălța la lumină.
 
Gabriel Dragnea / UZPR
 
 

Primele 22 de cărți ale Editurii Sud prezentate la Giurgiu

Într-un iulie foarte bogat în aniversări ale unor mari personalități ale culturii române precum Alexandru Mușina, Haralamb Zincă, Octavian Paler, Constantin Noica, Dimitrie Anghel, Vasile Alecsandri, Cezar Baltag sau Nicolae Steinhardt, membrii Asociației pentru Cultură, Tradiție și Istorie Bolintineanu și ai revistei Sud s-au deplasat la Giurgiu, la unul dintre cele două sedii ale Bibliotecii Județene care poartă numele Ioan A. Bassarabescu, un alt scriitor foarte apreciat în prima jumătate a secolului trecut, membru corespondent al Academiei Române, autor necunoscut al zilelor noastre,

Gabriel Dragnea

promovat local în limitele posibilităților de către profesori, poeți și scriitori ai locului, sprijiniți uneori și de instituțiile de cultură giurgiuvene. Așadar, într-un torid 30 iulie, aproximativ 35 de persoane s-au adunat în curtea Bibliotecii Județene I.A. Bassarabescu din Str. Ștefan cel Mare nr.14 din Giurgiu pentru a lua parte la prezentarea tuturor cărților apărute în mai puțin de doi ani de zile la tânăra Editură Sud, înființată în luna septembrie 2019.
            După o scurtă introducere realizată de prof. Emil Păunescu privind prezența bolintinenilor la Giurgiu și a entităților culturale din Bolintin Vale, reprezentantul revistei Sud și a editurii omonime, Vasile Grigorescu a completat: „Am venit în fața dumneavoastră însoțit de un grup de oameni care lucrează pentru revista Sud, pentru cultura giurgiuveană și românească. Despre Editura Sud vă spun că ea s-a înființat în septembrie 2019, în octombrie a început să publice primele cărți și cu acestea am participat la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus. Aveam intenția apoi să venim aici la Giurgiu, la biblioteca județeană și să vi le prezentăm. Din păcate, pandemia ne-a dat peste cap toate planurile, întâlnirea s-a tot amânat, cărțile au tot apărut, astfel încât, acum, la nici doi ani de activitate, Editura Sud se poate lăuda cu 22 de titluri, alte câteva aflându-se la tipar sau în faza de pregătire.”
            

Vasile Grigorescu

Deoarece au fost prezenți doar o parte dintre autorii care au cărți tipărite la Editura Sud, aceștia au fost invitați să spună câteva cuvinte atât despre lucrările proprii, dar și despre activitatea lor literară înainte și din timpul pandemiei care, spre bucuria tuturor, în această perioadă generează noi măsuri de relaxare socială.
            Despre recunoașterea și valoarea actului cultural, despre asumare și responsabilitate pentru redescoperirea și promovarea personalităților românești, dar și despre cele două cărți ale domniei sale apărute la Editura Sud, prof. Nicolae Scurtu a declarat următoarele: „Îmi face o mare plăcere să vin la Giurgiu, mai ales că în acest judeș eminamente agrar mi-am început cariera didactică, mai exact spus, la Vlașin. Cum am terminat facultatea am fost profesor la Vlașin. Am crezut întotdeauna în această parte de țară, în onestitatea și, mai ales în vitalitatea intelectuală a oamenilor din acest areal. Acest ținut a dat culturii române pe Tudor Vianu, unul dintre cei mai străluciți esteticieni, critici literari și profesori universitari. Pe scriitorul, extrem de interesant, dar complet necitit astăzi Ion Alexandru

Bassarabescu. Este unul dintre scriitorii de respirație scurtă care a înfrumusețat și îmbogățit tinerețea și adolescența multor generații de tineri din această țară. Era fiul pitarului Alexandru Bassarabescu, coleg cu Nicolae Bălcescu la Școala Sf. Sava. din București. Deasemenea, aici s-a născut Iovanachi, Ion Vinea, unul dintre cei mai însemnați poeți moderni și unul dintre cei mai însemnați gazetari ai acestei țări. Există o sumă de scriitori, de publiciști, de traducători, de cronicari literari, de poeți, de prozatori care au intrat într-o uitare desăvârșită. Acei scriitori trebuie obligatoriu recercetați, redescoperiți și restituiți generațiilor care urmează. La Bolintin Vale, mai mult decât la Giurgiu există o pasiune pentru faptul istoric, pentru evenimentul istoric, pentru ceea ce a produs istorie în viața acestei comunități. Acești oameni nu cedează. Faptul că în Bolintin Vale apare de 25 de ani revista Sud este o biruință a spiritului. Revista Sud nu este o simplă revistă., este o instituție de cultură care s-a impus în chip absolut în peisajul spiritual, cultural al României. 

prof. Nicolae Scurtu

Că unii vor să accepte sau nu, că unii citesc sau nu asta este o altă problemă. Problema este că oamenii de aici și cei din jurul lor se străduiesc cu cinste, cu seriozitate, cu obiectivitate desăvârșită să releve adevărul, să releve istoria așa cum a fost. Datorită acestui grup și în primul rând lui Vasile Grigore am publicat aceste două cărți arătând, demonstrând că aici oamenii nu au stat niciun moment. Oamenii au creat, au visat, și au publicat, indiferent de timp, indiferent de conduceri, indiferent de epoci, oamenii și-au văzut de actul creației. Nouă, astăzi, ne revine sarcina obligatorie de a redescoperi și, mai ales, de a repune într-o altă formă istoria de odinioară. Cele două lucrări publicate la Editura Sud, Cercetări literare și Cărți cu autograf în biblioteca lui Nichifor Crainic se constituie de fapt în două cărți de cercetare literară care aduc contribuții privind relațiile dintre oameni și, mai ales dintre cărturarii de odinioară. Dincolo de opiniile politice, dincolo de divergențele de vârstă prima opera, prima actul creator. Revista, cartea, cenaclul, evenimentul cultural și istoric, toate acestea aveau în mentalul colectiv o anume semnificație. De o bucată de vreme această semnificație începe să se piardă. Nouă ne revine sarcina obligatorie de a redescoperi, de a redefini și de a readuce în actualitate o istorie atât de zbuciumată”.
            Cu un bogat bagaj cultural dobândit în urma vastelor lecturi din marea literatură universală și contemporană, poetul Alexandru Cazacu, aflându-se, de altfel, într-o bibliotecă a făcut nu doar o

Alexandru Cazacu

pledoarie despre carte, dar și-a construit mesajul devenind astfel un îndemn la lectură, singura modalitate de înțelegere corectă a sinelui, dar și a lumii din jur. Acesta a mai completat spunând astfel: „Prin editările de carte și evenimentele organizate de Asociația pentru Cultură și Tradiție Istorică Bolintineanu ne demonstrează tuturora că nu coordonatele geografice determină valoarea operei și a oamenilor. Se poate întâmpla să existe valori literare sau valori umane în zone care nu sunt la fel de frecventate sau la fel de bine cotate la nivelul imaginarului colectiv”.
            O prezență constantă la evenimentele Sudului  este aceea a dnei prof. Gianina Mehedințu care, fie singură sau alături de elevii domniei sale ne asigură că, totuși, învățământul de calitate există, chiar dacă într-un procent mic, îngrijorător pentru educația și viitorul copiilor de azi: „Pentru cele două cărți, „Norme de ortografie și de punctuație în limba română contemporană” și „Localitatea mea și

Gianina Mehedințu

obiceiurile ei” am ales să apară în variantă electronică dat fiind faptul că în felul acesta cărțile ajung mult mai repede la grupul țintă, respectiv elevii de școală primară și gimnazială, dar și liceală. Prima lucrare se adresează elevilor, dar și profesorilor. Cea de-a doua carte este rodul muncii de mai bine de patru ani a unui grup de elevi care, în cadrul unui opțional au cules informații pe care le-am adunat într-o lucrare care să fie de folos și generațiilor următoare”.
            Despre cărțile proprii au mai vorbit Milica Dan, Gheorghița Ghiță, Constantin Bărbuță,  Ștefan Crudu, Niculae Stoica, Dan Florică, Corneliu Cristescu și Raluca Tudor.
Printre cei prezenți care au susținut grupul de scriitori bolintineni, dar și pe cei din București, au mai fost Marian Grigore, Constanța Crudu, Ciprian Necșuțu, Mirela Dorobanțu, Oana Dobrin și Patricia Dorobanțu.

Gabriel Dragnea

            Finalul i-a aparținut aceluiaș Vasile Grigorescu, redactorul șef al revistei Sud care, ca reprezentant al Asociației pentru Cultură și Tradiție Istorică Bolintineanu a ținut să mulțumească pentru organizare doamnei Daniela Bardan, director al Bibliotecii Județene, precum și domnului Emil Păunescu și deasemenea Consiliului Local și Primăriei orașului Bolintin Vale, domnului Primar Daniel Trăistaru pentru sprijinul financiar acordat activităților culturale sudiste.

material semnat de Gabriel Dragnea

Enciclopedia Scriitorilor Români Contemporani de Pretutindeni

          După mai bine de șapte ani fratele Traian Vasilcău, poetul român de peste Prut mi-a reamintit că sunt parte a proiectului editorial în care sunt reuniți 1146 de scriitori români, selectați din toate zonele lumii. Lucrarea

 "ENCICLOPEDIA SCRIITORILOR ROMÂNI  CONTEMPORANI DE PRETUTINDENI", lansată zilele acestea la Biblioteca Națională a Republicii Moldova este un succes fantastic al academicianului Mihai Cimpoi și al poetului Traian Vasilcău, amândoi reușind să construiască un edificiu cultural de referință pentru patrimoniul cultural românesc. Acesta este rezultatul unei ambiții

extraordinare, o muncă depusă cu maximă seriozitate și asumare vreme de aproape 10 ani de zile. Apariția acestei lucrări mă onorează foarte mult, de aceea aduc și aici mulțumiri celor doi binecunoscuți și valoroși autori, mai ales poetului

Traian Vasilcău care a considerat că merit să fiu prezent printre atâtea nume de scriitori români contemporani, personalități cu adevărat valoroase pentru contribuția adusă pe plan literar. Îi felicit și eu pe toți colegii și prietenii mei care se regăsesc în paginile acestei ample lucrări și mai ales pe autorii ei, care se bucură alături de noi pentru această minunată realizare.

Altharul lui Cronos este gata!

Cartea este gata! Coperta este puțin

modificată față de varianta pe care, probabil, deja o știți de pe facebook, dar în forma aceasta este mult mai luminoasă și scoate în evidență titlul în contrast cu fundalul ales. Așadar, vă aștept la prezentarea ei vineri, 22 noiembrie, la ora 14:30, la Târgul de Carte Gaudeamus, Pavilionul B2 Romexpo, standul 143 (Editura SUD - ACTIB).

Altharul lui Cronos, o certitudine

          Conform programului stabilit deja, cartea mea de poezie "Altharul lui Cronos" va fi lansată la Târgul de Carte Gaudeamus, vineri, 22 noiembrie, la ora 14:30. Volumul este prefațat de prof. Mihaela Grădinariu și va apărea la Ed. Sud cu sprijinul Asociației pentru

Cultură și Tradiție Istorică Bolintineanu (ACTIB). Așteptând cu nerăbdare ieșirea ei de sub tipar, pot să vă arăt doar variante ale copertelor aflate în lucru. Din prefața scrisă cu mare atenție și la obiect de prof. Mihaela Grădinariu nu vă dezvălui astăzi decât un fragment care va fi prezent pe coperta a IV-a:

"Volumul de față se constituie într-o formă de eludare a destinului saltimbanc și se arată lectorului ca o cale de acces spre un paradis în care unicul stăpân e cititorul, vegheat de păstrătorul tainelor lui Cronos: poetul. Un poet angajat în scrierea unui scenariu de mântuire a întregii lumi, prin cuvânt, prin cuvinte, din arderea de tot a cărora răzbate nostalgia după timpul sacru și după matricea universală a triadei adevăr-bine-frumos". Mulțumesc și pe această cale prof. Mihaela Grădinariu și ACTIB pentru realizarea acestei cărți.

Începe Toamna Culturală Bolintineană alături de Editura SUD

            Dincolo de evenimentele în sine organizate atât la Bolintin Vale cât și la București cu prilejul Târgului de Carte

Gaudeamus, Asociația pentru Cultură și Tradiție Istorică Bolintineanu (ACTIB) vine cu o noutate: începând din această lună colaboratorii Revistei SUD și toți creatorii literari din țară au posibilitatea de a-și tipări cărțile purtând sigla nou înființatei Edituri SUD. Prima lucrare care va apărea la Editura SUD va fi „Şcoală veche, şcoală nouă la Bolintin Vale”, semnată de prof. Milica Dan, volum care va

fi prezentat în data de 18 octombrie la Sala Polivalentă din Bolintin Vale, în cadrul ediției a VII-a a Festivalului Toamnei Culturale Bolintinene. Următoarele cărți aflate în curs de apariție la Editura SUD sunt "Sonete lângă somnul tău" de Alexandru-Sașa Ghiță și

"Altharul lui Cronos" de Gabriel Dragnea, toate acestea urmând a fi lansate la Târgul de Carte Gaudeamus unde ACTIB, Revista Sud și mult mai tânăra Editură SUD vor avea pentru a doua oară consecutiv un stand propriu.

Bolintinul acum 200 de ani - ieri și azi în peste 2000 de pagini de istorie

        În încercarea de a face un „pro domo” Bolintinului şi acţiunilor lui culturale prin reprezentanţii săi, nu pot să nu remarc şi să nu vă împărtășesc ceea ce se întâmplă meritoriu în acest spațiu giurgiuvean. Dacă în urmă cu aproape zece ani Revista Sud

renăștea, oarecum, făcând pași mici dar siguri către o recunoaștere cel puțin la nivel naţional, iat-o astăzi capabilă să descopere nume noi, să promoveze acțiuni culturale de talie internațională sau concursuri literare cu premii câștigate de scriitori români, apariții editoriale bilingve cu participare românească, dar și evenimente culturale consemnate în periodicele de specialitate din străinătate. Mai mult decât existenţa paginilor acestei reviste Sud, de organizarea Toamnei Culturale Bolintinene, de iniţierea unui concurs de literatură „Și eu vreau să fiu scriitor” care să vină în sprijinul elevilor care iubesc şi vor să se exprime liber prin scris, câţiva dintre cei care realizează aceste activităţi culturale, Ștefan Crudu, Marian Grigore și Ciprian Necşuţu, coordonaţi de Vasile Grigore au reuşit să editeze poate cea mai importantă lucrare care a vorbit vreodată despre destinele a peste 100.000 de locuitori pe care i-a avut Bolintinul în ultimii 200 de ani, „Metamorfozele unei comunităţi. Bolintinul şi neamurile lui.” Aşa cum spunea însuşi acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedintele Academiei Române, cartea aceasta este „cea mai importantă operă de antropologie socială din România contemporană. Ceea ce aţi făcut în legătură cu populaţia Bolintinului şi a satelor circumvicine pe baza datelor precise din arhive, la ştiinţa mea nu a mai făcut nimeni.” Autorii acestei ample lucrări în două volume au gândit un program de promovare a acesteia în trei etape: pe 15 iunie în moderna sală de sport a Liceului Dimitrie Bolintineanu din însuşi oraşul scriitorului, pe 21 iunie la Biblioteca Judeţeană I.A.Bassarabescu din Giurgiu şi pe 26 iunie la Academia Română, în Sala Amfiteatru Ion Heliade Rădulescu.
La prima apariţie a cărţii în faţa cititorilor, Bolintinul s-a bucurat de prezenţa a peste 150 de poeţi, scriitori, jurnalişti, critici literari, profesori, studenţi, elevi care au înţeles importanţa apariţiei acestor pagini care vor fi prezente în bibliotecile publice care încă mai vorbesc despre tradiţie, cultură şi identitate naţională. Dacă la orele dimineţii curtea bisericii din Bolintin era învăluită de linişte, iar centrul orașului era amorţit şi tăcut ca o zi toridă în aşteptarea unei ploi reci de vară, câteva ore mai târziu totul părea să fiarbă în micul

orăşel, din toate punctele de vedere: oameni mulţi, dar și o căldură care nu oferea decât deshidratare şi disconfort. La un moment dat a apărut şi un echipaj de poliție la porţile bisericii, neînțelegând ce se întâmplă, mirat şi curios totodată în faţa unei mulţimi care, prin atitudine nu dădea de înţeles că ar fi vorba despre vreun protest spontan, tocmai în faţa mormântului scriitorului Dimitrie Bolintineanu. Imediat ce ne-am adunat cu toții, am intrat în curtea bisericii unde redactorul-șef al Revistei Sud, Vasile Grigorescu a prezentat istoria de 131 de ani a mormântului şi a lespezii din marmură, „Portretarul”, creaţie a sculptorului Karl Storck. Într-un cordon cât de cât organizat ne-am deplasat în sala de sport a liceului din oraş unde, pentru a se oficializa într-un fel prezența noastră, am fost întâmpinaţi cu diplome de participare, dar şi cu insigne care, prin simbolul care îl conţineau, al copacului cu rădăcinile la

vedere, copacul vieţii, ne aminteşte faptul că existenţa noastră este în strânsă relaţie cu cea a generaţiilor trecute. Mai mult decât atât este vorba despre identitate, tradiţie, apartenenţa la o cultură, un neam care datează de secole. Referitor la acest volum, moderatorul acestei întâlniri, poetul şi editorul Florentin Popescu a afirmat: „o carte cu totul de excepţie şi care cred că acesta va rămâne un moment

crucial, un moment de referință în istoria, nu numai a locurilor Bolintinului, ci chiar pentru istoria întregii țări. Prin acest volum autorii fac cunoscute țării o serie de evenimente din istoria Bolintinului, oraș care se pierde ca vechime în negura  veacurilor. Cele două volume, pur și simplu m-au copleșit. Așadar, autorii au făcut investigații foarte serioase în arhivele județului Giurgiu, în arhivele statului, chiar și investigații pe cont propriu cu mare succes printre oamenii Bolintinului. Lucrarea domniilor lor este excepțională, recompune istoria de aproape două veacuri a Bolintinului, schimbările care s-au petrecut, formele administrative, deciziile care s-au luat, unele bune altele mai puțin bune, în câteva cuvinte viața așezării de-a lungul anilor. ”  Un moment deosebit a fost acela când a luat cuvântul poetul Nicolae

Dan Fruntelată și a scos în evidență tristul adevăr al existenței de astăzi a societății românești, scăldată - așa cum am mai spus-o și eu de atâtea ori - în mocirla indiferenței față de adevăratele valori, față de frumosul autentic. Am ajuns să asistăm cu tristețe la dansul grotesc al multora în hora prostului gust și a interesului de moment. Astfel că poetul Nicolae Dan Fruntelată a citit manuscrisul „Un exerciţiu de nemurire”, articol care va fi publicat in paginile Revistei Sud: „...au construit o carte rară ca o Biblie a așezării de lângă București, în furca de argint Argeșului și a Sabarului. Nu m-aștept să recunoască prea mulți concetățeni ce au făcut Vasile Grigorescu și echipa lui pentru acest Bolintin. Epoca bronzului a trecut de mult. Nu se mai ridică statui, nu se mai acordă recunoștință pentru fapte bune și mai ales pentru mari fapte de cultură. Timpul se măsoară în afaceri profitabile, în mită grasă plasată unde trebuie, în pile politice care întunecă meritocrația și promovează mediocritatea, tupeul și demagogia. În fața acestei cabale a încornoraților, cum zicea un poet genial, eu nu pot să lupt cu armele logicii. Nu pot decât să zidesc o placă de admirație pentru oamenii adevărați, atâți cât mai sunt, care muncesc nebunește și dau chip ideilor lor, imaginației lor, iubirii lor. Cartea acestor bolintineni este o încercare exemplară pentru dorința României de a ieși din marasmul contemporan.”
Așa cum bine remarca și fostul ambasador Neagu Udroiu, în cartea aceasta „sunt sinteze, aici nu este vorba de descriere. Se puteau transcrie absolut toate informațiile găsite în arhive și am fi avut aceleași cuvinte frumoase de spus. Dar aici este vorba despre o serioasă căutare, documentare și sintetizare a informațiilor, de îndepărtare a neesențialului  și de a pune unele sub altele aceste date care, iată, au ajuns să umple 2000 de pagini.”  În binecunoscutu-i stil distinct, în care cuvintele importante sunt exprimate într-un mod apăsat, cu o tonalitate gravă, profesorul și istoricul Nicolae Scurtu, într-un exerciţiu

autentic de oratorie a mărturisit: „ceea ce face grupul de la Bolintin este cu totul excepţional. Ce se întâmplă în Bolintin de câteva decenii se datorează în mod deosebit dlui Vasile Grigorescu și colaboratorilor lui. Această carte vine de fapt să umple un gol istoric. Aici, pe lângă românii care sunt majoritari au muncit și au contribuit prin eforturile lor fizice și intelectuale bulgari, sârbi, greci, aromâni, țigani... Cartea aceasta este rodul a peste două decenii de muncă intensă în Arhivele Naționale, în arhivele particulare, în cele mai importante biblioteci știinţifice ale țării. Cartea aceasta beneficiază de un aparat critic și de o bibliografie temeinic structurate.  Ea se constituie de fapt într-o exemplară radiografie a unei comunități care a existat, a viețuit și a creat în aceste locuri. Autorii coordonați cu multă atenție și grijă de domnul Vasile Grigorescu au evidențiat în contribuțiile lor esențialul. Această carte nu este conspectarea unor documente la arhivele statului, este citirea integrală a acelor documente, fișarea lor analitică și rezumarea în câteva propoziții a esențelor. Aceste aspecte înseamnă rigoare, o cunoaștere temeinică a subiectului și mai ales o pasiune greu de egalat, greu de învins. Această carte se impune ab initio ca un monument închinat Bolintinului, Giurgiului și culturii naționale.  Această carte constituie din acest moment o sursă extrem de importantă pentru istorici, pentru literați, pentru folcloriști, pentru lingviști și pentru toți oamenii de cultură.”
Fiind incertă participarea lui Doru Dinu Glăvan (președintele Uniunii Ziariștilor

Profesioniști din România), acesta a reuşit, totuşi, să ajungă împreună cu poetul Miron Manega. Fiind prezent – sper să nu greşesc - pentru prima dată la evenimentele culturale organizate în Bolintin, cu o oarecare emoţie stăpânită cu succes în faţa a peste 150 de oameni a ţinut să precizeze următoarele: „Uniunea Ziariștilor Profesionisti din Romania are deja 100 de ani de existență. Avem lucruri mari pe care le-am făcut până acum, dar și acțiuni puternice pe care le vom realiza de acum înainte şi vă asigur că în aceste proiecte ale noastre Bolintinul cultural va exista în sufletul și în fapta noastră.”
Acest prim eveniment organizat cu prilejul apariţiei lucrării „Metamorfozele unei comunități. Bolintinul și neamurile lui” s-a încheiat la o frumoasă pensiune din

localitatea rurală Podișor cu o masă oferită de dl. Sandu Toma, un întreprinzător al locului, un om care a sprijinit mereu fenomenul literar, acțiunile culturale care au scos în evidență tradițiile și istoria locurilor giurgiuvene. Astfel că, toți cei peste 150 de participanți, creatori din diverse

domenii de activitate culturală au fost întâmpinați tradițional, cu pâine și sare, delectându-se mai apoi la un pahar cu vin în compania celebrului Taraf de la Vărbilău, cunoscut publicului din emisiunile de televiziune realizate de poetul Mircea Dinescu.

Cu Bolintinul istoric în Academia Română


Deoarece în data de 21 iunie eu nu am fost disponibil pentru a-mi însoți colegii la Biblioteca Judeţeană I.A.Bassarabescu din Giurgiu pentru cea de-a doua lansare a „Metamorfozelor unei comunități” vă voi descrie în câteva cuvinte cum s-au desfășurat momentele în data de 26 iunie 2019, în Sala Amfiteatru „Ion Heliade Rădulescu” a Academiei Române.

Într-o zi deosebit de călduroasă, asemenea zilei în care a avut loc prima lansare de la Bolintin-Vale, în jur de 60 de persoane (poeți, prozatori, critici literari, jurnaliști) au ieșit din casele lor pentru a fi prezenți la cea de-a treia lansare – putem spune și cea mai plină de emoție – a lucrării „Metamorfozele unei comunități. Bolintinul și neamurile lui” semnată de Ștefan Crudu, Marian Grigore, Ciprian Necșuțu, sub directa coordonare a pasionatului de istorie Vasile Grigorescu, redactorul-șef al Revistei Sud. După vizionarea unui scurt film documentar de aproape cinci minute, care descrie punctul de pornire în scrierea ideilor principale, dezvoltarea și editarea acestei cărți, despre lucrare au fost invitați să vorbească – exceptându-i pe autorii lucrării - Ștefania Dinu (dir. adj. al Muzeului Național Cotroceni), Cristina Olteanu (șefa Biroului Județean al Arhivelor Naționale Giurgiu), George Apostoiu (diplomat, scriitor și publicist), Emil Păunescu (istoric, fost director al Muzeului Județean Giurgiu), Florin Colonaș (critic de artă), moderați de profesorul și istoricul Nicolae Scurtu.

Invitatul de onoare al evenimentului a fost însuși acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române.
Parcă în ciuda vremii dogoritoare de afară, cu un tonus extraordinar, cu deosebita-i cadență oratorică prof. Nicolae Scurtu a precizat că lucrarea în discuție „reprezintă eforturile îndelungate ale acestei echipe de autori, cercetări de arhivă, de bibliotecă, presă locală, cercetări de arhive particulare și locale. Oamenii aceștia au ceva cu totul special. Ei și-au însușit spusele unui emul al lui Nicolae Iorga care afirma că <<dacă ai un sat, ai grijă de el, dacă n-ai un sat, te rog să adopți unul!>>. Oamenii aceștia născuți și crescuți acolo, educați în lume s-au întors la matcă și au reliefat prin contribuțiile lor specificitatea acelei zone, a  acelui pământ. Această carte se constituie, de fapt, în una dintre cele mai interesante antologii de personaje existente cândva, care au apărut în cultura românească în ultima sută de ani. Această carte este truda unor oameni care au izbutit să aducă în prim plan istoria mai veche, modernă și recentă a Bolintinului.” Ca susținătoare a autorilor, dumneaei însăși fiind bolintineancă, Ștefania Dinu, director adjunct al Muzeului Național Cotroceni

consideră că „orașul Bolintin Vale este unul dintre cele mai norocoase orașe din România având o asemenea echipă de oameni inimoși și neobosiți care scot la lumină istoria și o împărtășesc cu noi prin lucrări bine documentate și  apreciate de specialiști. Este un minunat mod  de a-ți  dovedi apartenența  la o comunitate, la un neam și de a transmite copiilor de astăzi, tinerei generații un set de valori și un bagaj de cunoștințe care să îi ajute să nu-și uite  rădăcinile, tradiția și locul de baștină. Este un omagiu pe care autorii acestei excepționale lucrări îl aduc înaintașilor, locuitorilor de pe meleagurile bolintinene, este așa cum se spune foarte frumos în introducere, un exercițiu de nemurire. Toți visăm, mai mult sau mai puțin, la nemurire și eu cred că prin această carte toți cei pomeniți în paginile ei sunt deja Nemuritori.” O altă prezență feminină distinsă care a luat cuvântul în această sală a Academiei Române a fost dna Cristina

Olteanu, șefa Biroului județean al Arhivelor naționale Giurgiu: „Autorii acestor volume reușesc să privească dincolo de scopul imediat pentru care ele au fost create înțelegându-le conținutul informațional ca pe un puzzle ale cărui piese nu au cerut decât să fie îmbinate, puse cap la cap pentru a reda secvențial imagini ale evoluției comunității oferindu-ne, cel puțin nouă, celor care ne tragem rădăcinile din zona Bolintinului prilejul redescoperirii identității, în bună măsură uitate. Cele două volume oferă imaginea parcursului vieții sociale, evoluția numelor de locuri și persoane, de la naționalitate etnie și confesiunea locuitorilor comunității, până la activitățile ocupaționale ale acestora, dinamica populației, nașterea și evoluția familiilor, înrudirile stabilite între persoanele comunității, evoluția acestora în timp precum și rolul pe care l-au avut în parcursul și transformarea societății în diferitele etape ale vremii. Dat fiind caracterul de noutate, al  scopului și modului în care a fost elaborată lucrarea, autorii acesteia, pe lângă realizarea unui inedit exercițiu al nemuririi comunității bolintinene oferă o valoroasă sursă de informare urmașilor acestei comunități pentru identificarea propriilor rădăcini înfipte în adâncul a peste 200 de ani. Lucrarea aceasta relevă însemnătatea documentului de arhivă din perspectiva celei mai veridice și obiective surse de cercetare și informare și aduce un plus de cunoaștere și recunoaștere a rolului social al instituției arhivelor naționale în păstrarea și protejarea memoriei noastre colective.” A

urmat la pupitru diplomatul și scriitorul George Apostoiu care a subliniat încă o dată faptul că „informațiile din primele două volume, adunate deocamdată în 2000 de pagini, mărturisesc despre vechimea satului, despre toponimie, onomastică, despre viața religioasă și bisericească, despre meserii, localnici și venetici, negustorie și negustori, boieri și plugari. Ele depășesc interesul imediat al locului, fac parte dintr-un patrimoniu de izvoare și documente pentru care Academia are temeiul să ia cunoștință și să le valorifice.” Cu multă modestie și emoție în glas, fostul director al Muzeului Giurgiu, dl. Emil Păunescu a mărturisit: „Ca mic istoric, dar care am viciul acesta al bibliografiilor confirm că, într-adevăr, din nefericire, în alte zone ale țării, în comunități cu tradiții care impresionează nu s-au găsit oamenii care să facă așa ceva. Autorii ne-au încredințat că lucrează la al treilea volum în care vor fructifica o nouă parte din munca aceasta migăloasă de repertoriere a documentelor.”
Așa cum spuneam și mai sus, invitatul special al acestei lansări a fost acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române. Cu o notă elegantă, o distincție

aparte, a subliniat importanța acestei lucrări din perspectivă academică, științifică, aceste peste 2000 de pagini fiind de un real ajutor cercetătorilor, oamenilor de știință în demersurile lor de evidențiere a adevărului istoric, social și cultural: „Este o operă care redă un univers uman pe care Nicolae Iorga, imediat după primul război, îl numea, într-un faimos studiu al său, "istoria țării prin cei mici". Lumea aceasta mică, lumea de negustori, de arendași, lumea de țărani care mișună în documentele pe care le-ați adunat este adevărata Românie. Dumneavoastră ați

reușit, și repet, nu știu o altă lucrare de această proporție, ați reușit să faceți o istorie adâncă, o proiecție adâncă în universul acesta țărănesc și popular. La dumneavoastră este o lume țărănească, dar și o lume populară care bate la porțile orașului care face până la urmă și unirea de la 1859, aici în Muntenia și face chiar și Revoluția de la 1848. O lume efectiv cuceritoare! Ați făcut o treabă extraordinară și, într-adevăr, aici, la Academia Română era locul în care trebuia făcută prezentarea acestei lucrări.” Interesantă a fost și întâlnirea respectabilului academician cu criticul de artă Florin Colonaș, foști colegi de bancă în anii de școală. Asigându-i pe autori de tot sprijinul pe care îl vor primi necondiționat din partea celui mai înalt for cultural român, Florin Colonaș a creionat la rându-i importanța și necesitatea unei astfel de lucrări: „Dat fiind legăturile noastre colegiale și frățești, o prietenie de aproape 70 de  ani, îmi permit să spun că Răzvan Theodorescu a găsit întotdeauna un cuvânt bun și pentru tineri, dar și pentru oamenii care se preocupă de anumite domenii culturale și științifice și a fost întotdeauna deschis oricărei colaborări. Ceea ce răsfoim astăzi aici este o lucrare care are conexiuni foarte puternice sociologice, politice și onomastice. Sub diversele sale aspecte este un complex de date care va servi în viitor oamenilor care se ocupă de masterate, doctorate și care vor găsi aici seva unor informații extrem de precise.”
Vizibil impresionat de atmosfera creată, înconjurat de atâtea cuvinte de apreciere meritate, de încurajări pentru o continuitate la fel de serioasă a activității culturale,

Vasile Grigorescu, redactorul-șef al Revistei Sud și coordonatorul lucrării, atât de apreciată de oamenii avizați din domeniul cercetării, a mărturisit cu emoție: „Vă spun sincer și fără emfază că o astfel de lucrare nu s-a mai făcut până acum. Este o concepție originală și am pornit la drum având un plan cu structură firavă, doar câteva idei, un plan pe care a fost necesar să îl dezvoltăm din mers, să îl adaptăm să-l îmbogățim fără a avea neapărat un termen de comparație sau un exemplu la care să ne raportăm.  Rezultatul îl puteți vedea: informații inedite despre niște evenimente extrem de comune dar și cele mai importante din viața unui om: nașterea, căsătoria și moartea. Aceste două volume au rolul de a pune niște temelii, unele profunde, temeinice pentru interpretări și analize ce vor putea fi exprimate într-un limbaj mai ușor de asimilat, care se vor putea transforma în niște povești gustate de o categorie mult mai largă de cititori. O primă astfel de carte o

pregătim și va fi gata anul viitor.  Ea se va numi "Despre niște țărani" și va cuprinde genealogiile unor familii, multe imagini, o iconografie bogată, dar mai ales va cuprinde extraordinar de multe povești. Unele vesele, altele triste, unele cam fără perdea, povești în care personajele principale vor fi chiar oamenii din lucrarea aceasta prezentată astăzi.”
În foaierul sălii amfiteatru Ion Heliade Rădulescu de la etajul întâi al clădirii care aparține Academiei Române, cei aproape 60 de oameni, colaboratori ai revistelor „Sud” și „Bucureștiul literar și artistic”, prieteni ai cărților, fie ei cititori sau scriitori sau jurnaliști, cu toții au schimbat impresii, cărți de vizită, s-au inițiat proiecte, colaborări noi, totul în numele unei continuități care trebuie să vorbească despre noi, despre trecutul istoric al bătrânilor nostri, un trecut pe urmele căruia ne construim noi astăzi visele.


a consemnat Gabriel Dragnea

Grupul de la Bolintin

          După mai bine de 20 de ani de activitate culturală, poeţii şi scriitorii care se reunesc periodic la Bolintinul din Vale în numele prieteniei şi poeziei merită să se legitimeze cu o antologie proprie. Proiectul acesta a început anul trecut și va fi gata spre sfârșitul acestei luni. Cartea cuprinde texte care aparțin poeților și scriitorilor bolintineni sau din imediata apropiere a Bolintinului.

Această antologie scoate în evidență efervescența culturală din acest spațiu giurgiuvean generată de acești creatori. Grupul de la Bolintin cuprinde și câțiva poeți care, deși nu sunt de-ai locului ei reprezintă o mică parte a angrenajului care pune în mișcare fiecare eveniment cultural organizat de Revista Sud și Asociația pentru Cultură și Tradiție Istorică Bolintineanu. Într-un viitor apropiat avem în vedere și realizarea celui de-al doilea volum în care să prezentăm toți colaboratorii permanenți ai Revistei Sud, consecvenți prin prezența lor cu texte literare în paginile acestei reviste.

Vinovăția ferestrelor în fața cititorilor

În sfârșit, "Vinovăția ferestrelor" s-a prezentat în fața publicului Librăriei Mihai Eminescu din București alături de volumul de poezii "Duminica în Est" de Alexandru

Cazacu. Despre cărțile noastre au vorbit poeții Victoria Milescu, Ion C Ștefan și Vasile Grigore (redactorul-șef al Revistei Sud și moderator al evenimentului). Printre cei care au mai avut scurte intervenții despre c

ărți și autori îi amintesc pe prof. Nicolae Scurtu, poeții Dan Florică și Vilia Banța. În plus, ne-am bucurat de prezența în sală a binecunoscuților poeți și prieteni vechi Carmen Focșa, Tei George și Balint Daniela(Micu). Mulțumiri actriței Doina

Ghițescu, o voce sensibilă care, prin stilul interpretativ de excepție a scos în evidență emoția și trăirile ascunse în versuri. Printre aceia care ne-au susținut, încurajat și ne-au fost alături astăzi îi amintesc pe poeții Corina D

iaconescu, Dragos Ionescu și prozatoarea Alexandra Man. Mulțumiri prietenilor și cititorilor noștri care au fost alături de noi, dar și poetului Vlad Teodor Petcu, un tânăr talentat care astăzi ne-a susținut cu aparatul fotografic î

n calitate de arhivar al momentelor desfășurate cu prilejul acestor lansări de carte. Încă o dată, mulțumiri din suflet tuturor acelora care și-au rupt din timpul atât de prețios pentru a fi alături de noi!

Vinovăția ferestrelor va veni la Adjud

În măsura în care timpul și distanța vă permit, dar și curiozitatea de a răsfoi un

volum de poezie, vă invit în data de 5 octombrie, ora 13:00, la Sala de Festivități a Colegiului Național Emil Botta din Adjud la lansarea cărții mele de poezie, "Vinovăția ferestrelor". Evenimentul va avea loc în cadrul "Săptămânii Bibliotecii

Adjudene" dedicată "Centenarului Marii Uniri". Alături de mine va fi și poetul, editorul, dar mai ales prietenul Stroia Gheorghe care își va prezenta și el o primă serie de trei volume de interviuri cu scriitori români contemporani, " În dialog cu inima", toate publicate la Editura Armonii Culturale din Adjud. Despre toate aceste cărți vor vorbi scriitorii Alexandru Cazacu, Ion Croitoru și Ionel Marin.

A apărut " Vinovăția ferestrelor"!

Bucuria mea este mare! Ieri a ieșit din tipografie cartea mea de poezie "Vinovăția ferestrelor" apărută la Ed. Armonii

Culturale din Adjud, prefațată de binecunoscuta poetă Victoria Milescu și îngrijită atent de poetul-editor Gheorghe Stroia. Încă nu am simțit emoția de a o răsfoi cu atenție și în liniște, ea fiind păstrată temporar în casa unchilor mei dragi din Adjud (Adriana și Costel Tănase) locul copilăriei mele și al nașterii primelor

mele versuri. Mă voi întâlni cu "vinovăția ferestrelor" mele în data de 5 octombrie, ora 13:00 când îi voi face și o prezentare în cadrul "Săptămânii Bibliotecii Adjudene", la Colegiul Național Emil Botta.

Așa cum am precizat și în carte, mulțumesc "Asociației pentru Cultură și Tradiție

Istorică Bolintineanu" care a sprijinit din toate punctele de vedere apariția acestei lucrări.

Împrumutând frumoasele cuvinte ale editurii spun și eu: "încă un...VIS ÎMPLINIT!"