Discuție pe un balansoar

Secundele târzii nasc neliniști
La porțile acestei duminici fără vlagă,
Pe marginea acestui hău săpat din nepăsare
Care ne așteaptă să îngropăm amintirile
Și zilele în care ne strigam pe nume,
Bucuroși că ne înfloreau trupurile iarna.
- Eu n-aș lăsa și ziua asta să treacă...
Mi-aș construi un calendar nou, spuse el!
Ea tăcea culegând de pe jos nisipul,
Fotografiile și ultimele zâmbete
Din clepsidra lor spartă.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

"L'Hortensia sur la balançoire" de Axelle Bosler

Pe urmele zilei de ieri

"Toată existența noastră este un edificiu construit din decizii. Bune sau pripite, doar timpul hotărăște cât vom rezista în amintirile celor care ne-au cunoscut." (Eu)

Mai lasă-le oamenilor marea!

Aș vrea să știu dacă misiunea continuă,
Dacă mai pot să vorbesc așa cum o fac oamenii,
Să tai zările și umbrele doar cu un cuvânt
Născut din pământ și tăcere: dorul.
Încă mai pot să aștept să nu mă mai doară
Când calc peste nopți cu aripile tăiate.
Nu există zi în piesa aceasta amară
Doar o seară care se repetă la infinit
Pe același disc stricat al lumii
Care pare să nu recunoască glasul unui nou răsărit.
Aș vrea să știu dacă mai pot să rămân
Înainte să apun peste marea ce iartă
Și sărută tălpile omului care a uitat că e născut din vis...
Să mă întorc în uitare, în aceeași clepsidră spartă
Numărând minutele din privirile bătrânilor
Care știu ce e lacrima, roua din zori și iertarea.
Vreau să rămân și mai lasă-le oamenilor marea.
Încă mai pot să aștept să nu mă mai doară
Când calc peste nopți cu aripile tăiate.
Lângă acești triști copii ai lumii
Vreau să mă nasc a doua oară!

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

Pe curând, Acteea!

Trebuie doar să mă întorc în același mal
Reîmblânzindu-mi pașii, urmele pe nisip,
Minutele acestui deja vecu -
Rană cu albatroși fără zboruri
Și voi putea să-mi tatuez pe trup
Nevăzutele îmbrățișări ale nereidei mele pierdute.

Închiși amândoi în același labirint de scoică
Să-mi încătușezi nopțile cu alge, Acteea,
Eu să te-nvăț pământescul joc al iubirii de-o vară
În care te ascunzi în prima lacrimă a dimineții
Născută dintr-un imposibil "pe curând"...
Spus în grabă printre ultimele jurăminte,
Promisiuni despre neuitare, răni deschise.

P.S
Acteea, chiar astăzi mă voi întoarce  în același mal
Purtând pe trup tatuajul despărțirii noastre.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

...pe trupul poeților

Cuvintele mele desenate în praf, din joacă
Le-am rugat să tacă doar când se nasc noi culori
În ochi de prunci, în amintiri - flash-uri cu muguri la tâmple,
În priviri ascunse-n poeme vechi, în flori...
Dorindu-și alt rol printre tăceri mai noi
Cuvintele mele s-au mutat în ultimul anunț
Despre naufragiul păsărilor în trupul poeților
Și-n singura piesă de teatru despre statui și umbre
Ce lăcrimează când apune soarele.
Pe scena aceasta cuvintele mele nu știu să se bucure
Nici măcar acum când tăcerile
Și-au făcut cuib în ochii pruncilor,
În amintiri cu fluturi dansând pe praguri înverzite.
Piesa trebuia să aibă la final o replică despre înviere!
Am uitat-o!
Când îmi voi aduce aminte cine sunt
Îmi voi scrie cuvintele pe trupul poeților.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

pinterest.fr