Powered By Blogger

marți, 21 decembrie 2021

Breaking news

I-au spus că cineva a bătut de două ori în ușă.
Dar el, într-un echilibru derutant și incert
Continua demersul aflării adevărului
Pe o sârmă veche între două iluzii.
Conjugând în cor neclarul "a trăi"
Noi i-am decupat soarele definitiv
Lăsându-l să-și deseneze pașii
În ultimul vals
Transmis ca breaking news
În subconștientul trecătorilor 
Din tabloul lui Caravaggio.
Cu tălpile în praf de cretă
Așteptăm o nouă tragere la sorți.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

Caravaggio - The Toothpuller


joi, 16 decembrie 2021

...în tranșeele albastre

De ce o lacrimă-piatră? Am întrebat clownul.
De ce doar un semafor roșu? Îmi răspunse el.
Mă construiesc din plânsul lumii
Și prin zâmbet visez că mă sparg
Și renasc într-o nouă generație de anotimpuri.
Da, un vis gratuit ca
Iluzia libertății mâinii atingând orizonturi,
Iluzia secundei perfecte, 
Manechinul mereu zâmbind la turnul cu ceas, 
La tine așteptând derutat
În fața interdicției de a trece
Prin curcubee.
Când ne vom întâlni în tranșeele albastre
Amintește-mi să lăcrimez
Peste fostele tale neputințe.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

internet


duminică, 12 decembrie 2021

Scaunul dintre linii

Doar priveam cu ochii încercănați
Cum fiecare se așează pentru un minut
Pe scaunul dintre șine.
Proba practică a asumării,
Botezul tăcerii dintre linii.
În sala de așteptare două umbre valsau
Pe ritmul inimii singurului copil
Care își exersa singurătatea
Pe un șotron improvizat
Sărind pe scaunele abandonate,
Rupte și roșii, legate cu lanț.
Mai sunt două minute
Și trebuie să îmi hrănesc păsările.
Fiecare așezare pe scaunul dintre linii
Este un zbor în sine.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

internet



miercuri, 8 decembrie 2021

Ușa spre înapoi

Un teatru are două uși
o intrare și o ușă de urgență.
Din grădinile suspendate nu poți ieși
pentru că nu vrei să pleci.
Un spital are și el multe uși 
pentru cei cu gânduri
împodobite de îngeri de gips
și cu visele alungate pe ușile de evacuare.
După întâlnirea cu nopțile -
singurele poeme rămase după moartea poeților -
poate fi deschisă doar ușa zilei
luând de mână copiii cerșind
sub zborul păsărilor oarbe.
Dincolo de mare nu este nicio ușă...
Doar în rugăciunea de seară
și în cerul policromatic
așteptând ultimii Oameni.

Care ușă poate fi deschisă
dacă vreau să revăd lumea în alb-negru?

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

Open Door Brittany - Henri Matisse