Despre libertate

Pe drumul de întoarcere acasă
Trenul se împotrivea să mai meargă
Zăcând în mijlocul câmpiei
Ca un animal de fiare atacat din aer
De păsări de rugină.

Printre macii resemnați
De-a lungul unei șine dezafectate
Mi-l imaginam pe Tolstoi plângând,
Schițând o nouă Ană
Dansând cu clownul destinelor furate
Un vals sub cerul neputincios cucerit
De păsări de rugină.

Pentru cei cu trup de quetzal,
Care vor noi destinații spre libertate și vis,
Închiriez aripi de cenușă 
Și pene scăldate în culori de cer aflat în rugăciune
Pentru sufletele noastre ciugulite
De păsări de rugină.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

internet

Un voal de mireasă

Un voal de mireasă
Pe chipul de lut din maluri lovite
Și un glas implorând zeilor iertare.
Pe luciul apei, departe de țărm un scaun
Pentru un poet, pentru un glas singur,
Pentru o vioară stingheră într-o mare de zgomot.

Urcând din ape, o scară
Invită lumea la ultimul spectacol cu albatroși
În piesa de pantomimă nocturnă
Sufletul își plânge ultimul catarg.

Un voal de mireasă
Pe chipul de lut din maluri lovite
Și pe notele răzvrătite ale lui Schnittke
Căutându-mi liniștea pierdută anul trecut
În cel mai bine țesute pânze de păianjen
De la intersecția tainelor despre naștere și moarte.

În dimineața aceasta
Un copil cu picioarele în nisip
Lovit de valuri
Purta peste pletele-i blonde
Un voal de mireasă.

De aici, continuați-vă frământările
Așa cum vreți voi!

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

Marea

Marea, o pânză imensă
În lipsa unui pictor îndeajuns de visător
Să o poată cununa cu poezia zorilor
Măcar într-un tablou pastelat șters și necunoscut
Ca o istorie veche identificată
Și condamnată cu degetul ignoranței.

Marea, o rochie de bal pentru poezia poeților
Condamnați la galera viselor,
Cu intensa trăire cătușă și zbaterea lanț,
Sacrificiu în căutarea metaforei,
A punctului girant pentru liniștea poetului.

Marea flux reflux
Neînțelegerea eului lovit de val
Și concretul înaintării în adâncuri
Cu poezia ascunsă sub pleoape.

Marea, o pânză imensă, încă neterminată,
Admirată de toți poeții.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

Time to say goodbye

Nisipul acestei clepsidre
A împrumutat ritmul tahicardic al secundelor
Din ceasul aflat în vechiul turn,
Timpul agitat ca un actor de pantomimă
Mărșăluiește printre amintiri sepia
Și resuscitări de inimi monocrome 
În preajma celor mai obosiți îngeri
De atâta veghe, zaruri și ruletă rusească.

Dintr-un scorojit salon ATI ca o amuletă inutilă
Se aude înfundat și întrerupt
Ca un generic de film deteriorat
Refrenul lui "Time to say goodbye"
Și o poruncă hotărâtă, fără echivoc și întârziere:
Azrael, e timpul să stingi Lumina!

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

internet

Slide-uri

Pe sânul spart al statuii din ipsos
Din care ies la paradă umbre deghizate
În sfinți rătăciți, speriați și goi,
Pe pragul casei care mai rezistă doar în amintiri
Și în resturi de pelicule de celuloid.

Peste zidurile de cărămidă roșie
Un cearșaf alb cu jurămintele fluturilor,
Bucuriile în aceleași cătușe cu tristețile
Stau îngenungheate în spatele ușii închise
Înmugurite sub lacrimi de îngeri decăzuți.

Peste sinceritatea acelui ieri trecut sub tăcere
Și pe bandajul lui azi cu miros de iod rânced,
De carne vie care nu știe să strige.
Spune-mi tu!
Fără să-mi doresc împăcarea cu lumea
Mâine, în zori, peste ce să mai dau cu grafitti?

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

hexapolis.com