Este masa mea...
Plătesc o consumație cu lacrimi
Şi cu nepăsare
Cu John Coltrane lângă aceeaşi veioză stinsă.
El pulsează pe ritmuri de sânge,
Sânge fierbinte,
În vene neînțelese
Acolo, unde doar păianjenii,
Doar ei țes pânze peste îngeri...
Iar eu stau la masa mea
În acelaşi beat de gând,
Un gând al vânatului
Liniştit doar de saxofon.
Printre două priviri lacome,
Lacome de tresăriri fecunde
Mă regăsesc în versurile lui Bukowski,
Atacând nervii creației fără autor.
Eu plătesc o consumație
Cu lacrimi şi nepăsare
În ritmul lui Coltrane
Peste pânze de păianjeni,
La fel de trişti şi lacomi
De viață.
la BEAT bar umanist - 11 iulie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu