Unde jocul se ascunde în privirile copiilor
Cu zâmbetul lor asemenea răsăritului
Ce bate în ferestre mucegăite,
Mereu închise, dornice de un alt aer, mai viu.
Ziua, ca-ntr-o mişcare browniană,
Paşii se încurcă în graba lor căutând un respiro scurt,
O pauză între actele unei piese de teatru absurd,
Cu marionete care îşi joacă inconştient un rol tragic
Pe o scenă tot mai veche, părăsită de orice culoare şi regizor.
De 14 ani, doar noaptea sunt un martor tăcut, parcă anesteziat
Fără nicio reacție, doar lăcrimând lângă geamul înecat în condens
Privind cum pe strada mea se împacă doar umbrele lumii.
 |
| fineartamerica.com |
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu