Când nu mai sunt porți şi zări sunt desenate-n scrum.
Chiar şi acum când le zâmbesc trecătorilor
Îi simt pierduți, redesenându-şi gândurile pe alte aripi noi
Şi ruginite ploi se dezbracă de taină şi vis.
Din plictis, aceiaşi îngeri îşi numără paşii dintre Cer şi Pământ
Când nimeni nu-i mai aşteaptă noaptea în somn.
În cetatea fără nume toți dorm sub stele căzătoare
Învățând de la flori fără apă cum se moare.
Eu, încă aştept la căpătâiul celor ce dorm
Şi mai înalț o cruce, cu rugăciuni şi iertare.
În această cetate cu picioare de lut
Sunt doar un înger uitat şi tăcut
Lăsat printre oameni să suspin şi să sânger.
 |
| smashmagazin.com |
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu