Învăț să mă înalț din nou

În visul meu băteam cu degetele înghețate la porțile cetății zidite în tăcere
Şi singurul ecou era al bătăilor inimii, tobe în jurul unui eşafod curat
Intuind o iminentă sângerare peste regrete şi porumbei rătăciți.
Am intrat cu teama unui fluture curios pe buzele unei flori carnivore
Aşteptând măcar un salut şoptit, o apariție a unui deget arătător
Care să îmi acuze prezența, curiozitatea şi îndrăzneala pătrunderii.
Dincolo de perdelele afumate, arse accidental cu țigări uitate-ntre degete
Zeci de ochi îmi măsurau pasul îmbrăcându-l în nelinişti şi amorțeală.
Niciun clopot nu-şi mai exersa chemările în fața vechii cruci
Lăsându-se pradă în brațele secundelor bolnave de rugina secolelor.
Când am deschis ochii, cu aceleaşi mâini înghețate până la os,
Ca într-un gest al disperării în fața uşii definitiv închise
Băteam într-o toacă veche, încercând să împrăştii demonii
Care dansau pe ziduri, pe aripile îngerilor, fraților mei uitați
Şi redesenau pe ferestre harta zborului pierdut.
Acum mă scutur de praful acestui război cu ecou la Porțile Vii
Şi învăț să mă înalț din nou spre curcubeele născute din zâmbet de copii.

pinterest.com

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"