Tot mai îndepărtați sunt aştrii
Ca nişte sihaştri izolați în tăcere.
Aici, singura lor plăcere este dansul pe chipul femeii
Când zeii o desenează dormind îmbrăcată-n mireasă.
Când pe cărări spre cer se-agită brațe mimând îmbrățişări
Uitate culori se cuibăresc în priviri adormite
Şi dezmorțite curcubee îşi nasc pruncii pe chipul plâns al verii.
Pe trupul meu au început să înflorească merii
Şi-n pragul serii toți zeii îți colorează zborul spre rana mea deschisă.
Pe cărări spre cer doar trupul îmi mai oferă muguri
Şi-aceiaşi fluturi fură miresme de la îngeri...
Când peste nopți tu sângeri îmbălsămează-mi pasul
Şi-ntr-o odaie-nchisă ascunde-mi gândul, rana, glasul.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
 |
| static1.businessinsider.com |
Sui sentieri verso il cielo
RăspundețiȘtergereQuando sui sentieri verso il cielo corrono gli angeli e i passi sono dimenticati
sempre più lontani sono gli astri
come eremiti serrati nel silenzio.
Qui il solo loro piacere è la danza sul volto della donna
quando gli Dei lo disegnano mentre dorme vestita da sposa.
Quando sui sentieri verso il cielo le braccia si agitano mimando abbracci
si annidano dimenticati colori in sguardi addormentati
e arcobaleni risvegliati alla vita generano i loro figli sul volto piangente dell’estate.
Sul mio corpo hanno iniziato a fiorire i meli
e sulla soglia della sera tutti gli Dei colorano il loro volo verso la mia ferita aperta.
Sui sentieri verso il cielo solo il mio corpo mi offre ancora dei germogli
e le stesse farfalle rubano aromi dagli angeli…
durante le notti quando tu sanguini imbalsama il mio passo
e in una stanza chiusa nascondi il mio pensiero, la ferita, la voce.
Dragnea Gabriel (da L’altare di Krono)
Traduzione Alexandra Firita – supervisione Gabriele Bariletti