Şi tot mai zemos este mărul
În care, încă arde viu păcatul tinereții mele.
Sub stele zborurile sunt scurte
Viorile mute şi nicio pereche de aripi curate.
Vreau şi eu să văd cufărul cu rugăciuni,
Câte minciuni au înflorit în privirile nebunilor
Şi la Porțile Paradisului ruginite şi-nchise,
Deschise doar pentru o clipă
În ultima privire a muribunzilor,
Suferinzilor mângâiați de brațele poeziei
Încarcerată în trupul timpului, în temnița uitării.
Pe brațele mării aşteaptă corabia renunțării la tot...
Nu mai pot rămâne pe aceste alei
Pe unde nici tu nu mai vrei să te laşi sculptată
Şi înlăcrimată pe urma pasului meu.
Mi-e greu să-mi tot curăț aripile,
Să mă dezbrac de clipele din clepsidra spartă!
Mă iartă că vreau să uit mersul pe jos
Prin cetatea aceasta în care nimeni nu mai trăieşte frumos!
 |
| pinimg.com |
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu