Powered By Blogger

miercuri, 24 mai 2017

Cetățile gri înfrunzesc numai noaptea

În micile mele plimbări prin cetatea gri
Tu nu ştii ce forfotă se naşte în trupuri fără vis...
Din plictis zâmbesc femei pe brațe, tatuate
Când în noapte, îngeri sunt pierduți la zaruri
Şi în baruri privirile zac în scrum,
Lângă pahare cu doruri înecate...
Gânduri nemachiate se cuibăresc în trecători
Ca reci sudori pe bătrâne frunți, când vise trec în veşnicie.
Mie îmi este teamă de zilele seci, inutile,
Păstrate vii doar cu pastile de dor şi poezie...
Numai ție îți mai pot dedica micile plimbări prin cetatea gri
Când fără să ştii, doar noaptea mai poate să-nfrunzească
Sub o cerească zbatere de-aripă
A unui înger doborât de-o uitare
Tot mai tristă, tot mai mare.

Gabriel Dragnea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu