Şi gândurile mă pălmuiesc ca-ntr-un ritual păgân
În care stăpân este timpul febril şi bătrân...
Mi-e greu să îți spun, Velia, ce se naşte din lacrima de rouă
Şi unde sunt vulturii când afară plouă...
Aici sunt doar eu îmbălsămat cu uitare
Privind spre o zare spre care nimeni nu mai ştie să meargă.
Fiecare încearcă să-şi amintească pasul
Reinventând glasul care îmblânzea cerbii...
Mi-e greu să îți spun dacă ierbii i-ar plăcea o haină vie, nouă
Şi unde se duc vulturii când afară plouă.
În turnul cu clopotniță sunt eu şi-n mine toaca bate
Şi nimeni nu se zbate din nou să-nmugurească
Sub nefireasca noapte ucisă de nebuni...
Nu ştiu să-ți spun dacă acum e luni
Şi dacă zilele îmbracă haină nouă!
Dar cred că-n noi se-nalță vulturi doar când afară plouă.
 |
| mapio.net |
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu