Acum le recunosc zborul şi strigătul,
Ecoul zbaterilor de aripă frântă pe cărări rătăcite.
Acum ştiu când vor să iubească, să plângă
Şi le măsor înălțimile cu brațe înmugurite, neobosite,
Închiriate din tăinuite livezi în care-ai crescut
Şi ai iubit prima dată.
Din piatră ți-ai smuls şi strigăt şi tăcere
Când singura mea plăcere era să te privesc zburând,
Cântând peste păduri desenate în acuarelă
Pe trupul meu ce nu cunoştea zborul.
De când mi-am tatuat pe retină zâmbetul păsărilor
Te văd mai frumoasă sub aripile mele de ceară
Când adormi şi visezi mereu aceeaşi seară În care legănăm noaptea,
Să nu dispară din legământul nostru
Cioplit pe porțile cerului.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
 |
| 4.bp.blogspot.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu