Când spre maluri veneau sirene cu ochii argintii.
Sub această mare nici nu ştii pe ce cărări poți păşi,
Printre scoici pustii şi nimfe-ndrăgostite, cântând
Slăvind nemurirea unui Poseidon izolat
În acelaşi bătrân şi necuprins regat,
Luminat doar de rugăciunile târzii ale muritorilor.
Făuritorilor de vise li s-au dat culori să deseneze adâncurile
Şi mult mai limpezi gândurile purtate pe aripi de pescăruşi tăcuți
Până în brațele celor cu zâmbetul furat,
Încarcerat în Temnițele de la Apus ale Celor Decăzuți.
Sunt prea mulți paşi pierduți pe cărări de piatră
De aceea nimeni nu se mai scaldă în înspumate valuri...
Pe maluri reci, încă aşteptăm iertarea uitaților zei
Şi porți de cer sculptate pe ruginite chei.
A trecut noaptea brodată cu mistere
Pe nave scufundate şi în scoici pustii...
Scylla, doar diminețile se-arată dezghețate
Pe-mbrățişările noastre, târziu împrumutate,
Schițate în secret pe trup de alge vii.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
 |
| Salvator Rosa - Glaucus şi Scylla |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu