Powered By Blogger

luni, 10 iulie 2017

Speranța - uşa de urgență spre vis şi poezie

Mă gândeam zilele acestea la ideea de speranță. Unii spun că este un blestem, alții o văd ca o uşă de urgență, o evadare dintr-un spațiu apăsător sau presărat cu nemulțumiri într-un alt teritoriu al dorințelor de mai bine, de aşteptare a minimelor  împliniri. Fără a da şi un răspuns, întrebarea   îmbrăcată în diverse straie simbolice care se va naşte mereu pe buzele poeților poate fi schițată astfel: cât de mult îşi poate întinde aripile un om fără vis, fără speranță şi până unde îl pot duce într-un spațiu fără orizonturi? Eu, unul, mă bucur că pot intra pe această uşă de urgență unde, dincolo de ea regăsesc versul, poezia.


Speranța din lemn -
Fericirea din cer pe
O cruce veche.
*
Soarele arzând -
Ochiul lui Dumnezeu, viu
Privire blândă.
*
Doar noapte şi cer -
Pătură peste vise
Ochii zeilor
*
Natură vie -
Munții bătrâni şi înalți
Trepte vechi spre cer
*
Oază în deşert -
Rari trecători însetați
Gară în pustiu.
*
Fidelitate -
Pe lacrima omului
Un câine oftând.
*

Gabriel Dragnea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu