Powered By Blogger

luni, 5 iunie 2017

Pentru prima dată am colorat munții cărunți!

Cu aceeaşi pensulă cu care am colorat iluziile lumii-amorțite
Pe crisalide-adormite am desenat aripi şi zările-ntregi!
Tu negi minunea lemnului rupt din Gradina Edenului vie!
Aceeaşi feerie ți-am desenat-o pe brațe în timp ce dormeai
Când îmbrățişai umbrele, să nu-ți văd goliciunea trupului ud
Şi crud, scăldat în lacrimi de sfinți.
De ce te minți construind prăpăstii sub paşi  repezi
În care crezi că îngerii sângerează pe roua dimineților...
Tristeților le-am dat haină nouă, de dor, cusută cu zâmbet
Şi plânset de copii am desenat pe flori de câmp, uscate.

Cine poate să culeagă durerile ce se-odihnesc la ferestrele-nchise
Să ştie că i-au fost promise cărările îngropate-n cenuşă
Şi cheia de la secreta uşă a Templului Fericirii,
Înghițit de temnița pamântului tăcut, imobilizat
Sub paşi de plumb târâți prin răni adânci
În căutarea celor zece porunci.
Cu gând la mere şi sechestrate nunți,
Cu aceeaşi pensulă cu care am colorat iluzii pierdute
Dincolo de nopțile mute,
Pentru prima dată, dintr-un apus de soare
Am pus culoare munților cărunți.
1zoom.net

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu