Powered By Blogger

miercuri, 14 iunie 2017

O uşă deschisă

...şi am văzut o uşă deschisă!
Parcă-mi fusese promisă şi aştepta să ajung!
Era un amurg ca-ntr-un tablou desenat cu noapte caldă
În care se scaldă gândul liber şi plăcerea ținută-n secret.
Intrasem discret pe acorduri de viori uitate,
Ferecate în odăi interzise,
Altele plângând în pereții păienjeniți,
Scrijeliți cu unghiile tocite şi însângerate
Ale condamnaților la neuitare.
Erau zeci de culoare asemenea arterelor iliace comune
Şi tot atâtea strune îmi gâtuiau simțurile,
Vedeam toate iubirile şi dezamăgirile secolelor prăfuite
Pe nevăruite ziduri, în tablouri suspendate
Mişcate doar de curentul născut din ferestre sparte.
Era târziu şi noaptea se prăbuşise brusc pe holurile reci...
Mai bine-ți spuneam să nu pleci,
Să-nveți şi tu să te îneci în splendori,
În candori ascunse printre şterse culori,
Să zbori printre iluzii pictate, s-adormi lângă mirări,
Să-ncătuşezi frustrări în temple dezgropate.
Era târziu şi-aceeaşi noapte mirosind a crud
O priveam desenată nud printre oameni şi sfinți adormiți,
Părăsiți pe crucile bolnave de ani sterpi şi nepăsare.
...şi am văzut o uşă deschisă!
Parcă-mi fusese promisă şi aştepta să ajung!
Era un amurg ca-ntr-un tablou desenat cu noapte căruntă
În care şi-acum mai aud cum viorile cântă adagio
Din aceleaşi ziduri pe care stau țintuite brațele lui Caravaggio.
througheternity.com
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu