Călcând peste ultima lacrimă
Căzută pe geamul sicriului aburit
De ultima mea respirație,
Ultima incantație la Porțile Raiului închise.
Lăudând natura mi-au fost promise cărări,
Răspunsuri la mirări, la taine şi tăceri
Acces la sute de plăceri, miresme, la temple îngropate.
La dimineți cu tine, când te sărut şi te-ncrunți
La roua aşternută pe-nmugurite frunți.
Aş renunța la viorile care-adorm crisalide
Sub palide stele ce-ți colorează fața…
Vreau ceața să-nflorească, umbrele şi zilele
Şi să zidesc în uitare toate fetele de la Moulin Rouge
Care dansează cu patimă
Peste ultima mea lacrimă.
Îngeri murdari se-mbrățişează pe zâmbetul lui Dumnezeu
În timp ce eu încerc să veghez
Langă ultimele lumânări aprinse
La căpătâiul batrânului vis.
Vreau să recreez puzzle-ul oraşului
În care am învățat zborul până la zei,
Când, încă mai aveam chei de la cufărul cu zâmbete,
Cu scâncete de copii care chemau o nouă primăvară.
Nu ştiu cum mai poate trăi oraşul acesta bolnav
La ochi, rănit grav şi cu brațele rupte
Încercând zilnic să urce pe idealuri mărunte
Până în vârful deznădejdii, la izvorul uitării zilei de ieri…
Eu, Mahler, prefer s-adorm pe maluri, să îmblânzesc tăceri.
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu