Să nu vă rătăciți la mine-n gând!

Să nu vă rătăciți la mine-n gând
Curând îmi va pieri şi amintirea,
Privirea ce încuviința plângând
Să nu alerg spre vise, să cânt nemărginirea...

Să nu vă rătăciți la mine-n gând
Mai am doar doruri puse la vânzare
Şi doar doi tineri cununați curând
Ce merg tăcuți, tot căutând cărare...

Să nu vă rătaciți la mine-n gând
Eu nu am anotimpuri desenate
Nici în priviri şi nici sub pasul blând
Ce-şi caută cadența pe drumuri neumblate...

Să nu vă rătăciți la mine-n gând!
Am ploi acide ce îneacă trupuri
Şi-n zbor firav, doar fluturi căutând
Magnolii ce nu pot face muguri.

Nu pot s-alerg spre vise, nici să cânt
Acele doruri puse la vânzare...
Să nu vă rătăciți la mine-n gând
Ci doar sub zbor de fluturi, căutând cărare.

images.agoramedia.com

Gabriel Dragnea

Mozartissimo pe Bulevardul Artelor

- 16-18 septembrie 2016 -

Timp de trei zile, cu ocazia "Zilelor Bucureştiului", pe Bdul Unirii (între Nerva Traian şi Piața Alba Iulia) s-au desfăşurat sesiuni de live painting inspirate din operele lui Mozart, dar şi recitaluri ale unor tineri artişti instrumentişti. În fiecare zi, cu începere de la ora 17, timp de 260 de

minute, trecătorii iubitori de muzică clasică au avut posibilitatea să ignore agitația oraşului oferind sufletului câteva momente de relaxare şi calm. Mă veți întreba, probabil, de ce nu am scris mai din timp despre "Mozzartissimo pe Bulevardul Artelor". Pentru că am aflat foarte târziu! Cu siguranță că, dacă ar fi fost

vorba despre o paradă a curcilor bete, însoțite de cocoşi puşi pe gâlceavă sau o prezentare de modă cu maimuțe deocheate, interesul mediatizării ar fi fost mult mai mare. Astfel că, doar dacă aveai locuința în zonă sau erai în trecere, motivat de un interes divers puteai rămâne surprins de existența acestei manifestări culturale. Dar, revenind la frumusețea evenimentului...Cei prezenți sau, cum

spuneam, aflați intâmplător în zonă au fost martorii unor concerte de muzică clasică deosebite susținute de "Cvartetul Elite", de "Orchestra Simfonică Muntenia" - dirijor Daniel Jinga, "Cvartetul Solaris" şi "Camerata Classica" - dirijor Tiberiu Soare. Duminică, 18 septembrie, în ultima zi a festivalului şi în ultimele ceasuri de vreme bună, înainte de venirea ploilor, după recitalul "Cvartetului Artmusik", peste 200 de persoane, într-o

atmosferă asemănătoare celei de la Ateneul Român, sobră, plină de respect şi apreciere s-au bucurat de concertul extraordinar susținut de "Orchestra Simfonică Bucureşti", sub bagheta dirijorului Jin Wang. Pe parcursul celor trei zile dedicate vieții şi operei lui

Mozart au putut fi întâlniți şi ascultați solişti profesionişti ai genului: soprana Ana Cebotari, Maria Jinga (mezzo-soprană), tenorul Ionuț Popescu şi Iustinian Zetea (bas). Dintre piesele interpretate în cadrul festivalului amintesc

binecunoscutele arii "Una donna a quindici anni", "Smanie implacabili" din opera "Cosi fan tutte" şi "Deh vieni, non tardar" şi "Voi che sapete" din "Nunta lui Figaro".
Chiar dacă am fost prezent mult prea puțin decât mi-aş fi dorit este demn de apreciat efortul regizorului Alice Barb, alături de echipa sa din Casa Artelor.

Nu vreau să par cârcotaş, dar ăsta este adevărul, gol-goluț ca trupul Evei plimbându-se fără conştiință prin Grădina Edenului. Avem artişti din toate genurile de creație, cu o forță interioară extraordinară, cu o abnegație supremă neapreciată financiar la justa valoare şi, ce este, poate, mult mai trist, toți aceştia nu sunt aplaudați suficient pentru ce pot ei oferi sufletului nostru pierdut în griji, printre priorități ce țin de existență, de supraviețuire. Sper că, la ediția a IV-a a acestui respiro sufletesc din marea agitație urbană să existe mai mult interes pentru promovare şi mediatizare. Pentru că mulți, chiar dacă nu realizează pe moment importanța acestor manifestări, în timp le vor aprecia şi dori mai des. Dependența se crează prin repetabilitate.

Gabriel Dragnea

Nevinovăția florilor

Noaptea trecută,
Te-ai apucat să numeri
Nevinovățiile florilor
Captive la fereastră.
În glastră, doar un ecou
Mai păstrează amintirile crinilor,

kva-kva.deviantart.com

Ale spinilor ruginiți din aortă,
Cohortă de gânduri
Adunate în clepsidra singurătății.
Încă o cauți măsurând zările,
Desprăfuind cărările...
Nici urmă de pas,
Nici dorul din glas nu se mai aude...
Iar tu, pe strune mute
Cânți nevinovățiile florilor

absfreepic.com

Captive la fereastră.
Aşa sunt plecările
Şi crude neuitările!
Mergi şi te culcă!
Vor apărea nevinovății noi...
Pentru prima dată,
Mâine seară
Va înflori Regina-Nopții!

Gabriel Dragnea

Azilul de noapte

În ochii mei se naşte un bătrân,
Salcâm cu frunze rare şi flori înruginite,
Îl simt cum mişcă-ncet sub pleoape obosite
Şi năpădite de-atâtea griji şi doruri.
Dincolo de storuri, aceleaşi suflete îngână
Liniştea păgână a zilelor netulburate de îngeri.
Eu îți vorbesc, tu sângeri şi nu poți vedea
Cum în ochii mei se naşte un bătrân,
Salcâm cu frunze rare şi flori înruginite.

flickr.com

Pustiite mi-au fost cărările, doar pietrele treaptă
Mereu tot mai înaltă spre temple închise,
Biserici interzise visului,
Interzise trupului dornic de dragoste.
Acelaşi staroste, doar noaptea cu lună,
Cu privirea-i bună îmi încătuşează iubirile,
Trăirile nesătule de verde,
Apoi îl privesc cum se pierde
Prin neguri spre ceruri, cum dispare şi moare.
A doua zi, în ochii mei se mai naşte un bătrân,
Salcâm cu frunze rare şi flori înruginite.

O simt cum mă pierde, tresalt când mă minte
Aceeaşi zi fierbinte, când afară ninge
Şi-n trup se prelinge acelaşi izvor de lacrimi,
De patimi care tac în calendare vechi.
Când zeci de perechi de tineri
Se cunună în sufletul meu
Eu, când încerc să adorm la porțile tale
În ochii mei se mai naşte un bătrân,
Salcâm cu frunze rare şi flori înruginite.

Negrăite mi-au fost dorurile,
Interzise zborurile spre taină şi cânt,
Frânt ecoul slujbei de seară
În care tinerii se cunună în sufletul meu.
Eu, încă mai am ochi în care se nasc bătrâni,
Salcâmi cu frunze rare şi flori înruginite.

Doar noaptea mă mai minte - eu rătăcind prin cetate -
Că trupul meu pagodă nu e azil de noapte.

Gabriel Dragnea

Tainele şi jocul vieții în trei versuri

Cât de lungă poate fi o zi de duminică într-o săptămână grăbită din calendarul vieții omului? Călcăm repede, teleghidați peste aceleaşi trotuare fără să ne privim pasul, nemăsurându-i ritmul. Aşa pierdem zâmbetele trecătorilor, răsăritul zilnic şi misterios al soarelui, rătăcindu-ne în fiecare zi privirile în acelaşi praf al inerției care ne închide pleoapele. Sper să fie o duminică lungă pentru ochiul şi sufletul care refuză amorțeala şi pierderea clipei.

căldură şi ger -
pătura pământului
zăpezi peste câmp
*
fluturi în stomac -
dragostea îți dă aripi

nbclosangeles.com

şi zbor cu îngeri
*
anotimpuri în contrast -
decembrie în trupuri
şi vară pe străzi
*
adieri şi zbor
prin grădini şi în suflet -
doi fluturi în păr

favim.com

*
rugină şi dor
sub ploile de vară -
copac părăsit
*
cu gândul la zbor
doar aripi desenate -
o veveriță
*
în prag de război
se regândeşte pacea -

out4awalk.com

doi porumbei albi
*
zile fără ploi
peste câmpii uitate -
lacrimi pe obraz
*
nou gând de pace -
doi porumbei pe umăr
de copil zâmbind
*
câmpii secate -
din soarele torid doar
lacrimi de îngeri

Adăugați o legendă

*
tablou cu oameni -
sărutul tălpilor reci
pe cărări spre cer
*

Gabriel Dragnea

Panait Istrati - 132 de ani de zbucium, frământări şi indiferență

“Pe gulerul hainei sale, doi păduchi se plimbau agale, iar în mâini ţinea o carte franţuzească.” Ce bizar! Ce ciudată imagine, incredibil de asemănătoare cu aceea care urma să se contureze. Panait Istrati, “hamalul socialist din portul Brăilei¹”, născut şi crescut într-o societate mizeră, într-un spaţiu închis avea să devină dezrădăcinatul vagabond al lumii, purtător al treselor intelectualităţii franţuzeşti.

De la naşterea sa, astăzi se împlinesc 132 de ani (51 de ani de zbucium, tulburătoare trăiri şi decizii, nemulțumiri, regrete şi 81 de ani de indiferență şi uitare a omului şi a operei sale.

Pe tot parcursul vieţii sale, Panait Istrati a trăit sub zodia revoltei interioare, din dorinţa de a se descoperi pe deplin într-un orizont fără perspective. Om al instinctului, consideră soarta parte integrată în inima fiecăruia. “Aşa e soarta mea. Şi soarta e în inima noastră. Suntem mari sau mici sau mediocrii, prin inima noastră, căreia ne supunem orbeşte. Ea ne duce şi la bine şi la rău. Unde mă va duce a mea? Cine poate ştii? (...) Aş vrea să fiu de folos omenirii

acesteia care suferă, din vina ei, datorită egoismului ei. Dar gândul meu se îneacă în propria mea mizerie. Dar nu moare omul de foame...Aş fi total nefericit dacă, chiar dacă aş mânca numai pui fripţi, aş fi nevoit să trăiesc călcându-mi pe suflet²...”
Fără a călca pe drumul compromisurilor flagrante, Panait Istrati s-a înscris pe tabelul concurenţilor ce pun pariu cu viaţa.
Neacceptând destinul comun celor de aceeaşi condiţie socială cu a lui, nu-şi refuză nimic din ceea ce-i pofteşte inima. Pentru el, fuga, sau mai bine zis nestatornicia este rezultatul nemulţumirii pe care i-o oferă spaţiul şi clipa. Nonconformist, Panait Istrati nu este omul pendulărilor, al indeciziilor, ci omul care trăieşte momentul indiferent de conjunctură: “sunt zece zile de când m-am întors la Paris şi cu toate că oamenii stimabili nu contenesc să mă

felicite, (în urma apariţiei Chirei Chiralina, n.a.) eu nu încetez ca în fiecare zi, de câte zece ori, să urc pe o schelă de opt metri pentru a spoi zidurile Liceului St. Louis, din B-dul Saint-Michel 44, totul pentru 32 de franci şi 50 centime, şi asta fără ca tovarăşii mei de lucru să se îndoiască de dubla mea piele³.”

Bibliografie:

1. Mihai Ungheanu, Panait Istrati şi Kominternul, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1994, p.12;
2. Alexandru Oprea, Panait Istrati (dosar al vieţii şi al operei), Ed. Minerva, Bucureşti, 1976, p.32;
3. Alexandru Oprea, op. cit., p.168;

din volumul în lucru, “Publicistica lui Panait Istrati - Un jurnalist nedreptăţit ”

Tăcere în grădinile verii - micropoeme în spirit haiku

Privind la florile bine îngrijite dintr-o mică grădină ascunsă între blocuri, grădină parcă decupată din Paradisul accesibil, gândurile m-au purtat înapoi în anii copilăriei. Serile răcoroase sub bolta viței de vie, lângă flori multicolore de "Regina Nopții" şi singurele glasuri, ale broaştelor care se îngânau reciproc, ca într-un joc nocturn în care nicio altă vietate nu este invitată, toate acestea sunt piese dintr-un tablou de vară, încă viu, cu mine, despre mine. Şi, încă o dată, mă detaşez de toate şi mă refugiez în versuri.

conspirație -
în grădinile verii
toți merii tăcuți
*

webforcluj.ro

neauzită
voce la fereastra ta -
gura leului
*
mândri şi tăcuți
la marginea drumului -
sub cer plopii drepți
*
cercei cu rubin -
bijuterii de vară
cireşe în mâini
*

zenivers.ro

fără teamă doar
culori şi armonie -
gura leului
*
mii de stele vii -
doar nasturi de lumină
pe cămăşi de cer
*

expresul.ro

basm în grădină -
sub cerul cu stele doar
regina nopții
*

Gabriel Dragnea