Te plouă cerul meu!
Eşti un copil născut din dorințele mele
Şi doar cu ele te-ai îmbrăcat mereu!
Din zborul blând, bătrân şi obosit
Te-ai ridicat, proptindu-te pe gândul meu cel bun,
Să muşti nebun, cu poftă -
Ca dintr-un măr vrăjit -
Din buzele cerului adormit de stele,
Amorțit în brațele zeilor.
La umbra teilor ai sorbit cu lăcomie
Din răni scăldate-n rouă,
O lacrimă nouă
Dintr-un ochi trădat de propria privire,
Fără să-ți cânte nimeni de deochi.
 |
| shishxstyle.blogspot.ro |
Uimit te întâlnesc acum -
La braț cu prima noastră clipă
Acum, inertă într-un ceas tăcut...
Te scalzi prea mândră într-un decor străin
Şi-n lapte de pelin îți odihneşti privirea.
Doar drumul - pe care l-ai ales -
E lunecos şi mut.
Din zborul blând, bătrân şi obosit
Te-ai ridicat proptindu-te pe gândul meu cel bun.
Eşti un copil nebun al visurilor mele
Şi pân' la piele te plouă cerul meu...
Spre nori când vei privi, în triste haine, ude
Tăcut şi liniştit mă vei vedea mereu.
Gabriel Dragnea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu