Şi neprescrise îi erau dorurile privind spre cer,
Din stele ce pier el îşi cioplea icoane
Şi pe coloane sparte, doar îngeri gri, de fier.
Doar el cânta lumina ascunsă în morminte,
Cu vers fierbinte şi lacrimi de-albatros.
 |
| cepolina.com |
Pe jos zăceau speranțe, vise şi iluzii
Şi vechi confuzii le împingeau sub pietre.
Doar peste vetre, parfumul pâinii coapte
Se risipea în noapte, rugă pentru zei.
Un vechi condei şi-o mână tremurată
Uitată printre ziduri cu amintiri rănite
Încearcă să nu uite învierea
Îmblânzind tăcerea cu doruri ne-mpietrite.
Între pământ şi cer
Doar îngerii mai cer,
La porțile Paradisului
Un ultim poem al visului
Dezbrăcat de păcate
De la un ultim poet,
Încă viu în cetate.
Gabriel Dragnea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu