lui Mihai Eminescu –
la trecerea celor 127 de ani
de la plecarea poetului
Cu
ani în urmă am vândut un glas
De
dor, de zbucium, taină și durere
Și
efemere gânduri am adunat sub pas.
Acum,
la noi în suflet tot resădim tăcere.
Tăcerea
care iartă și-nchide în uitare
Coloși
de amăgiri și ghețuri în cetăți,
Prin
bălți de resemnare se scaldă astăzi trupuri
Și
muguri care uită să-și nască-n dor culoarea.
Doar
marea îi mai cântă când pescărușii mor
În
zbor, toți îngerii îi poartă neuitarea.
Cărarea
am vândut-o,
Cu
ea același glas
De
dor, de zbucium, taină și durere
Și
efemere gânduri tot adunăm sub pas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu