Chemarea la viață - micropoeme

Astăzi pare a fi o zi liniştită. Încă de dimineață papagalul vecinului făcea un zgomot teribil salutând noua zi abia începută, iar cocoşul din imediata apropiere, dintr-o curte vecină a cântat cu o poftă extraordinară, parcă îndemnând toate vietățile la optimism şi zâmbet. Nu ştiu cum zâmbesc păsările dar, uneori, par să trăiască şi să iubească totul în jur mult mai frumos decât noi, oamenii. Aşa că, trezit de atâtea acorduri diverse mi-am zis că ar merita să citim câteva micropoeme în spirit haiku:

Curcubeu de foc deasupra cerului din Idaho

doi nasturi negri -
pe lângă casa veche
un câine singur
*
gânduri de pace -
pe arma soldatului
un fluture viu
*
țipete şi vis -
în mijlocul revoltei
o privighetoare
*
catedrală vie -
între zidurile vechi
păcat şi îngeri
*
privind la stele -
cu brațe nevăzute
îngeri şi părinți
*
Adam şi Eva -
un şarpe printre ramuri
necaz cu mere
*
o cruce veche -
în cuie ruginite
un suflet proaspăt
*
potop cu Petru-
sub ceruri tulburate
doar peşti liniştiți
*
sinucidere -
păduri întunecate
în cioc o gâză
*
duri în savană -
în carnea înroşită
doi dinți de lapte
*

*