Am
tăcut si, odată cu nașterea mea
S-a
născut tăcerea unei întregi generații.
Era
o tăcere în fața unui necunoscut
Pe
care urma să îl aflu plângând.
La
primele lacrimi, primite de martori cu bucurie,
Mi-am
întins brațele suspinând,
Încercând
să ating neliniștea,
S-o
simt cum îmi spală pleoapele
Cu
apele ce aveau să îmi arate Adevărul.
În
părul meu urmau să apară zăpezi
În
care și acum, tu încă mai crezi
Că
încă tresaltă și în lacrimi se scaldă
Tăcerile
generației mele.
Prin
piele îmi trec respirări de copii,
Prin
pustii ecouri ce-și caută glas,
În
lacrimile nașterii mele
Sunt
gânduri ce-și caută pas.
Am
tăcut și, odată cu nașterea mea
S-a
născut zâmbetul schițat pe ascuns,
Într-un
nepătruns orizont de-așteptare,
Labirint
de căutare a copilăriei
înghețate.
La
sate, dorul și-acum tot așteaptă
Un
nou stăpân și-n suflet nouă poartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu