Poeta Alexandra Firiță, finalistă a Concursului de Poezie „Il Chiostro” (Italia)

Am aflat cu bucurie că luna aceasta poeta Alexandra Firiță, stabilită temporar în Italia, a reușit prin poezia ei să cucerească un juriu format din poeți și scriitori, cunoscuți în lumea literară italiană. Poeta din Bolintin-Vale a fost nominalizată pentru obținerea Marelui Premiu la un concurs național de poezie organizat de Cercul Cultural și Creație „Il Chiostro” din  Stradella (localitate aflată la 20 km de Pavia), sub patronajul primăriei orașului și al bibliotecii publice „Pietro Bazzini”.

Concursul, aflat la a VI-a ediție își va desemna cîștigătorii în data de 18 octombrie la sediul Cercului de Cultură și Creație, în prezența oficialităților locale, alături de cunoscuți scriitori și jurnaliști ai Provinciei Pavia. Alături de scriitori precum Buono Nunzio, Losio Romano, Neri Daniela, Tucci Carmela și Quadrelli Chiara, Alexandra Firiță, indiferent de natura premiului pe care îl va obține, va face parte din cuprinsul unei antologii literare, o confirmare a talentului și a valorii textelor sale.

          LA POESIA

(fragment în italiană)

                     La mia poesia è là, lì,

dentro di me, dentro miei sogni,

miei pensieri, nelle mie fatiche.

Nasce allo stesso tempo con l’alba

con il vento sul mare

con le pietre baciate d’eterno,

 muore al tramonto per la

bellezza della luce scalata

dentro di me, per miei amori,

per miei dolori –

e muore un po per risvegliarsi

più bella, più forte, più affascinante

ripulirmi la mente imprigionata

in una vita che scorre

tra la rabbia, l’indifferenza, l’odio

in una vita che sale e scende

per cancellare il tempo, il denaro

le paure, i confini, la solitudine.

                               Poezia (fragment)

Poezia mea este acolo, aici,

 înlăuntrul meu, a viselor mele, a gândurilor mele,

a frământărilor mele.

 Se naște în același timp cu zorii

 cu vântul pe mare

 cu pietrele sărutate de eternitate,

 moare la apus pentru frumusețea luminii

 crescută în mine pentru iubirile mele,

 pentru durerile mele,

 și moare puțin pentru a se retrezi

 mai frumoasă, mai puternică, mai fascinantă,

 curatandu-mi mintea întemnițată

 într-o viață care se scurge

 între supărare, indiferență , ură,

 într-o viață care urcă și coboară 

 pentru a anula timpul, banii,

 spaimele, granițele, singurătatea.

Respectând condițiile de participare, dar mai ales rigorile tehnice impuse în realizarea lucrărilor trimise la concurs, Alexandra Firiță a reușit cu doar două poeme (scrise în limba italiană) să impresioneze jurații prin naturalețea exprimării, sensibilitatea cuvântului care nu și-a dorit niciodată să se dezvolte în spațiul construcțiilor prețioase, voit alambicate (vezi, Doamne, modern-complexe!), prin sinceritatea și limpezimea gândurilor care nu au căutat vreodată să epateze cu orice preț. Și, pentru că, deși am mai spus-o, dar cu alte cuvinte, „simplitatea este condiția principală a frumuseții morale”, nici poeta Alexandra Firiță nu omite acest aspect, important atât în creațiile poetice, dar și în viața cotidiană.

Această viață, care i-a oferit o gamă largă și variată de trăiri, unele pozitive, altele, parcă provocări venite pentru testarea răbdării, a puterii de luptă pe baricadele continuității, a retras-o pentru o bună perioadă de timp din spațiul literar, ea revenind în forță, cu o nouă prospețime, odată cu noul volum de poezie „Aparținând clipei”, apărut anul trecut (2014) la Ed. RawexComs și prefațat de binecunoscuta poetă Victoria Milescu.

Se pare, iată, că nu este vorba doar de o revenire de moment ci, odată cu această nominalizare la un premiu internațional, o promisiune pentru continuitate. Cu ocazia acestui eveniment, poeta Alexandra Firiță a mărturisit: „Voi avea emoții și mă voi gândi la toți bunii mei prieteni care au crezut în mine si care mi-au fost foarte aproape când uitasem că mai am ceva de oferit din punct de vedere poetic. Acel ceva care nu te trădează, acel ceva care nu te minte și care îți dă certitudinea minunii de a fi și care se numeste Poezie. Dincolo de toate Ea este firul roșu care leagă suflete, indiferent de limba vorbită, de culoarea pielii, religie, convenții sociale, creând o patrie universală. Vivat Poezia!”.

a consemnat Gabriel Dragnea