Între
penibilul lui Eliade
Și
convenția oamenilor
Stă
înghesuit, sufocat și îmbrâncit
Reprezentantul
naturaleții,
Atins
violent cu formalități,
Și
judecăți ale celor mulți și în ceață.
Pe
față i se citește dezamăgirea.
Aleg
să cred că,
Dincolo
de albastru și galben,
Libertate
și egoism,
Sunt
eu, care respir sacadat -
Ca
o resuscitare neîntreruptă -
Roșul
ce palpită
Căutând
diferența dintre subiecți
În
Numele Adevărului.
Am
știut mereu că personajul pozitiv
Va
muri în numele unei cauze netraduse
Sadness by Miki De Goodaboom |
Și
ignorate în literatura contemporană a Europei.
Și
am știut întotdeauna că el
Va
fi înviat de public
Într-un
film creat în Numele Adevărului.
Timp
de șapte săptămâni
Se
va vorbi despre gesturi, cuvinte, îmbrăcăminte,
Se
va cântări candoarea,
Culoarea
hainelor și din obraji,
Retrași
vor fi aceia
Care
nu vor să creadă în albastru și galben,
Libertate
și egoism.
Între
penibilul lui Eliade
Și
convenția oamenilor
Mă
resimt și încerc să mă adun
În
universul meu prea puțin corodat
De
atâtea nuanțe de gri
Care
îmi îmbătrânesc privirea
Și
îmi amorțesc sufletul.
20-21
dec. 2015
ironie subtilă, revoltă disimulată împotriva superficialităţii, a ignoranţei,a contrafăcutului si egoismului.Singura şansă rămâne întoarcerea spre sine, spre calvarul în care "resuscitarea continuă"este singura posibilitate de vieţuire.
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc frumos pentru atenția acordată acestui poem și pentru aprecierile făcute pe marginea acestui text.
ȘtergereFELICITARI!
RăspundețiȘtergere