Așa mi-a fost dat mie
Să adorm între două clipe
În miros de-obosite și triste aripe
Lăsate de îngeri, să te-acopăr când sângeri
Pe-același ritm de trupuri dansând în păcat
 |
| emotka.deviantart.com |
Sub un cer al tuturora
Mie necunoscut, răpit și ascuns
În încețoșate priviri
Să nu-i cânt niciodată în versuri aurora.
Și-un gând ce nu-l vrea nimeni niciodată să-l știe.
Așa mi-a fost dat mie
Să mă acopăr cu umbrele zilelor
Să mă închin amintirilor
Și să-mi crească în trup
rădăcină de toamnă pustie.
Doar între nopți m-așteapt-o secundă
Prea tânără, prea pură, fecundă
S-o răstignesc pe porți de-așteptare și taină,
A gândului haină, râvnită de hoți.
Așa mi-a fost dat mie
Să schițez săruturi și-mbrățișări de fecioare
Cu care să-mpodobesc paradisuri străine
Din ceruri și de pe mare,
Să umplu cu bucurii efemere –
Eu, veșnic poet, călătorul -
Raiul nebunilor care n-au cunoscut niciodată
Femeia și dorul.
Așa mi-a fost dat mie
Să desenez armonie între oameni
În trenuri, iubiri dezmorțite-ntre șine
Pe mine, sublime destine împrumutate
Doar pentru nopțile când sunt cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu