„Cenușa verii” s-a așternut în aprilie

Am întâlnit cu câțiva ani în urmă un gând al lui Fernando Pessoa care spunea astfel: „Să fiu poet nu-i din ambiţii, e-un fel al meu de a fi singur". Nu știu câți dintre poeți au gândit astfel vreodată, dar un lucru este cert, poeții trăiesc un soi de însingurare care le permite și îi legitimează să fie acei deosebiți nebuni ce șlefuiesc vise și le aștern sub pleoapele obosiților de rutină și de atâtea nuanțe de gri din privire. Poeții sunt pictori de cuvinte, creatori de pasteluri scrise, tablouri pentru ochii rătăciți în neculoare. Victoria Milescu este exact genul de creator care, din punctul meu de vedere se identifică perfect cu cele descrise mai sus.

Victoria Milescu

„Oare mai poți tu, inimă obosită/ Să te ridici trufașă, să luminezi/ pe cel mai curat să-l găsești, să-l păstrezi/ pe raza lunii să cânți răstignită?// Oare mai poți tu, inimă să visezi/ în zarea lumilor curgând înflorită/ către furtuni să strigi nechibzuită/ între ispite să alegi și să pierzi?// Oare mai poți tu, inimă să dezmierzi/ mâna ce te va smulge-ncordată/ și îți va stoarce aprig mugurii verzi// Hrănind rana nopților în lacrimi scăldată/ și în propriul sânge iar să dansezi/ înjunghiată de-o stea, înc-o dată?...” (Înjunghiată de-o stea, pag. 132)

Poeta Victoria Milescu este aceea care în data de 21 aprilie 2015, la Librăria Mihail Sadoveanu din București a reușit cu harul care i-a fost hărăzit să aștearnă o frumoasă „cenușă a verii” într-un aprilie condamnat la visare și dragoste prin poezie și vers autentic.

            Nici nu bătea ceasul ora 16:30 (deși lansarea de carte era programată la ora 17:00) și, deja, la intrarea în Librăria Mihail Sadoveanu de pe Bd. Magheru își făceau apariția primele buchete de flori care își căutau cu nerăbdare destinatarul. Cu fiecare clipă care trecea, sala special amenajată pentru astfel de manifestări culturale devenea tot mai neîncăpătoare, scaunele devenind pentru scurt timp actori principali într-o piesă ce se joacă doar pentru o seară,  așteptată cu sufletul la gură. În față, la masa celor ce cuvântă se verifică notițe, se fac însemnări suplimentare și, din nou flori care își găsesc loc alături de cărțile autoarei, ca într-o reuniune de familie.

N. Georgescu, P.Romanescu, L. Gruia

Cum spuneam, în față se pregătesc pentru a vorbi despre carte, dar și despre activitatea autoarei scriitorii Nicolae Georgescu, Lucian Gruia și traducătoarea Paula Romanescu. Actrița Doina Ghițescu, invitată pentru a citi din poemele sărbătoritei cu dicția-i și amprenta vocală impecabile și inconfundabile, a dat tonul acestui maraton de lectură și aprecieri critice pe marginea volumului „Cenuşa verii/ Les cendres de l’été” (Editura eLiteratura, 2015).

            Scriitorul Nicolae Georgescu a abordat poezia Victoriei Milescu analizând impactul traducerii și păstrarea sensului cuvântului gândit și exprimat în scris de autoare. Faptul că prin traducere, la modul general,  se pierde sau nu din profunzimea mesajului, că anumite expresii sau sintagme literare sunt perfect traductibile, iar altele prin tălmăcire își pierd sensul, simbolul și gravitatea gândite inițial, toate acestea sunt riscuri asumate în procesul de traducere a unui text.

Despre poeta Victoria Milescu, în toți acești ani ai activității domniei sale s-a scris mult, cerneala scursă în paginile revistelor literare aducându-i aprecieri juste pe marginea calităților ei de scriitoare originală, consecventă în publicarea materialelor proprii și modestă în fața laudelor binemeritate. Despre cartea poetei, Lucian Gruia a consemnat următoarele: „Până la publicarea recentului volum de versuri, „Cenuşa verii/ Les cendres de l’été” (Editura eLiteratura, 2015), Victoria Milescu ne-a obişnuit cu o poezie de idei, de multe ori de atitudine civică, scrisă în vers liber (...) Noul volum al poetei, tipărit în ediţie bilingvă, tradus în limba franceză de Ion Roşioru, supervizat de Paula Romanescu, reprezintă o

N. Georgescu, P. Romanescu și V. Milescu

schimbare stilistică majoră în repertoriul bogat al autoarei. Dacă celelalte volume erau scrise în vers liber (cu rare excepţii), „Cenuşa verii” ne surprinde prin epode alcătuite îndeobşte din patru distihuri concepute cu ritm şi rimă. Rimele sunt bine alese, rare, îndeobşte între cuvinte care marchează părţi gramaticale diferite: substantiv cu verb, adverb sau adjectiv. Tema principală a volumului o constituie dragostea, în special neîmpărtăşită:  „Ce bine că plouă şi pot să merg prin ploaie afară/ Iar lacrimile curgând pe obraz tot ploaie să pară” (Plouă, pag. 24). Volumul stă sub semnul acvatic, feminin şi intimist din punct de vedere al structurilor antropologice ale imaginarului: „Plouă, Vic. Şi ploaia asta parcă seamănă cu tine/ E şi caldă, e şi rece, e de rău, e şi de bine” (Ploaie, pag. 44).

Pe aceeași temă a traducerii cărții, poeta Paula Romanescu a subliniat relativa ușurință cu care aceasta s-a produs tocmai datorită construcției versului, simplu, fără metafore rigide și fără termeni care să alunge căldura și emoția unui sentiment sincer, natural și, pe alocuri sfâșietor, așa cum îl regăsim, de exemplu, în versurile poeziei „Aș vrea” (pag.104): „Aș vrea să murim într-o zi/ În floarea de mac sângerând pe câmpii(...)/ Aș vrea să murim sub argintul din ploi/ Cenuși orbitoare să fim amândoi/ Aș vrea să murim ca și cum nici n-am ști/ În râul ce crește în noi zi de zi”.

Finalul acestui episod literar-editorial i-a aparținut, așa cum era și normal poetei Victoria Milescu. Aceasta a făcut un mic slalom printre amintiri evocând cu drag și emoție vizibilă momentul debutului literar din 1978 în Revista Luceafărul și mai apoi cel dublu-editorial din 1988, cu volumele „Prier” și „Argonauții”, dar și perioada activității sale în rândurile celor două grupări literare, „Cenaclul de luni” condus de Nicolae Manolescu și „Numele poetului” al lui Cezar Ivănescu. Pentru atmosfera și modul de lucru, datorită atitudinii, acelui „quelque chose” pe care îl avea poetul Cezar Ivănescu, poeta Victoria Milescu a recunoscut cu o oarecare nostalgie apropierea, empatia mai mare față de gruparea literară „Numele poetului”.

alături de V. Milescu

Despre scriitura Victoriei Milescu, de-a lungul timpului şi-au exprimat punctul de vedere Romul Munteanu, Gheorghe Tomozei, Cezar Ivănescu, Octavian Soviany, Aureliu Goci, Radu Voinescu, Constantin Cubleşan, Victor Sterom, Mariana Filimon, Radu Cârneci, Valeria Manta Tăicuţu, Florentin Popescu, Constantin Abăluţă, Const. Miu, Gheorghe Istrate, Lucian Gruia, Ion Murgeanu, Emil Lungeanu demonstrându-se astfel că, acolo unde există poezie adevărată, alături stau aprecierile și îndemnurile pentru încă un pas. Și, iată că, după atâția ani de la debut, după atâta trudă pe eșafodul poeziei, unde singurele care pot tăia până la lacrimi sunt doar cuvintele, putem recunoaște și sublinia încă un nume al poetului: Victoria Milescu.

material realizat de Gabriel Dragnea cu ocazia lansării volumului bilingv „Cenuşa verii/ Les cendres de l’été” (Editura eLiteratura, 2015) al poetei Victoria Milescu.