Ştiam că şi în artă există proxeneţi. Ştiam că într-o societate
creatoare de frustraţi există şi posibilitatea mântuirii profesionale
prin recalificare , act de laudă şi izbândă în faţa ruşinii de a nu
face nimic sau, mai rău, de a cerşi milă. Dar, nu am vrut sa cred că
există oameni care, nu doar că păşesc voluntar în fecale, dar se şi
laudă că este o experienţă plăcută şi benefică.
Intr-o mica incursiune printre canalele Tv, nu mica mi-a fost
mirarea să observ pe un post public naţional o emisiune în care se
analiza prin comentarii facile şi argumente comerciale prezenţa anumitor
oameni cunoscuţi - mai mult sau mai puţin mediatizaţi - aflaţi pe
diferite trepte sociale şi care se pretează a apărea în producţii de
film erotice sau, culmea, în cele pornografice. Astfel că, dacă
odinioară se căutau "Feţi-Frumoşi cu paloşul lung şi gros" acum,
pentru a spori curiozitatea bolnavă, fetişul pentru sexagenari şi
bineînţeles profitul de pe urma obsedaţilor, se primesc în tribul
despuiaţilor fizic şi mintal şi persoane cu barba sură şi vederea
înceţoşată, cu celulita , varicele şi spartele vase sanguine la vedere.
Şi artişti pe deasupra, că pe dedesubt trebuie să plăteşti ca sa
beneficiezi de exerciţiile de frustrare şi decădere morală.
Constantin Sinescu, un minuscul monument de dezamăgire – ar fi
trist vederii noastre să mai vedem şi construcţii dedicate celor fără
conştiinţa profesională a unei meserii, pe atât de sărace, pe atât de
nobile – care a catadicsit să atace cu voluptatea anilor ninşi de griji
şi nevoi pelicula de nefilm rămasă mută de prezenţa atâtor neaveniţi.
Încerc să-mi imaginez, ca o babă surdă şi cu cataractă, rugată
să explice cuvântul "fetiş", privirea plină de nesaţ a artistului nostru
pentru posterioarele asudate, mângâierile aspre şi sacadate izvorâte de
pofta plăcerilor carnale venite, poate târziu şi pe neaşteptate într-un
apartament închiriat, pe o sofa din vinilin nou-nouţă.
Potrivit unei reviste cu nume de interjecţie, se pare că şi
cunoscutul Cristian Ţânţăreanu ar dori să contribuie cu ce are mai la
îndemână - nu ştiu sigur dacă a făcut-o deja - la bunul mers al acestei
industrii a desfrânării. "Nu mă deranjează să joc într-un film porno,
dar regizorii să-mi aducă cele mai frumoase fete din branşă. Nu pe
soţiile lor, pentru că nu vreau să am belele", ar fi declarat
Ţânţăreanu. Câte pretenţii, câtă spiritualitate , cât interes în goana
pentru dezgust. Mai mult decât atât, de parcă nu ar fi fost de ajuns,
însuşi nenea Titus Steel , veteranul
cadrelor exhibiţioniste, perpetuul berbec cu capul înainte – nu ăla fără
neuroni, ci ălalalt mereu descoperit şi drept la apelul de seară - a
declarat pentru aceeaşi revistă cu titlu declanşator că "Ţânţăreanu este
singura vedetă din România care ar face faţă într-o producţie erotică,
se pare că are acest dar de la Dumnezeu. Mie mi-ar plăcea să lucrez cu
el. Vizavi de sex, el gândeşte şi se comportă aşa cum o fac oamenii de
afară".
Ce am înţeles eu de aici? Că Ţânţăreanu este o vedetă potentă –
aviz destrăbălatelor cu ochii după bani precum copiii după prunele din
copacul vecinului - şi că asemenea performanţe ţin de harul Celui de
Sus. Sincer, nu ştiu ce legătură are Dumnezeu cu rezistenţa în timpul
desfrâului a muşchiului organului falic şi nu ştiu cum îi voi răspunde
viitorului meu copil, că poezia "Somnoroase păsărele" nu este o poezie
pornografică, iar barca din "Lacul" nu este un bordel improvizat.
O tempora! O mores!
articol scris de mine în 2007 și care reflectă un anume caracter și atitudine ale unora, la fel de valabile acum ca și atunci, din păcate
Citeste mai mult: Sculptor pensionar caut sex
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu