Powered By Blogger

duminică, 1 septembrie 2013

Poezia care produce şi poezia “scoasă la produs”



Trăim cu toţii, în fiecare zi, sentimente bizare, gânduri tulburătoare suntem martorii unor acţiuni care nu justifică majora noastră prezenţă în acest spaţiu pe care nu ni l-am ales ci ni s-a dat. Cu atât mai mult ar trebui să reflectăm adânc la rolul şi scopul cu care am fost înzestraţi de Dumnezeu să creăm poezie, să naştem vers pentru a bucura sufletul şi gândurile celor care au alte calităţi, alt har dăruit cu alt scop. Căci, în fond, indiferent de priceperea fiecăruia dintre noi într-un domeniu sau altul, scopul este să ne completăm reciproc, să progresăm unul cu ajutorul celuilalt prin dragoste, înţelegere, toleranţă şi respect. Da, mai ales respect. 
Citeam un material al stimabilului Ion Iancu Vale (director al revistei târgoviştene Climate literare”) despre haina scabroasă şi puturoasă pe care o poartă fără voia ei o parte din poezia cu care se iese la produs” pe piaţa literaturii. Discutând ulterior ne gândeam dacă, unele expresii vulgare pot avea sau nu loc în paginile unei reviste de cultură. Răspund: da.  Dacă prezenţa lor dă un semnal de alarmă pentru protejarea valorii autentice şi pentru revendicarea calităţii în paginile editorial-culturale atunci, da.
Tocmai referitor la această temă,  într-un interviu pe care mi l-a acordat poetul Traian T. Coşovei acesta spunea astfel: Excesul de libertate nu duce întotdeauna şi la o mărire a potenţialului liric, poetic. Nu aduce după sine şi creativitate. Uneori acest exces duce şi la abuzuri la adresa limbii române. Constat o vulgarizare şi o trivializare a limbii române, pe care mă mir că nişte oameni şcoliţi o acceptă şi, mai mult, se lasă ademeniţi ca de un fals cântec de sirenă. Nu pot compara poezia lui Francois Villon cu ceea ce se citeşte în unele cenacluri, unde unele cuvinte folosite nu fac decât să aducă derizoriul cât mai aproape de autor. Spun şi eu cum spunea Nichita, la un moment dat. Dacă gândirea nu este vulgară, cuvinte taxate astfel, dar spuse pe şleau, ca-n mahala, nu au nici o semnificaţie. Trebuie să ştii cum se folosesc aceste cuvinte fără să deranjeze; dacă gândirea este vulgară, până şi cuvântul pâine miroase a căcat.” (fragment din interviul cu Traian T. Coşovei publicat în lucrarea în curs de apariţie “27 DIALOGURI – Construcţii incomplete”, Ed. Tiparg, 2013).
Şi ca să dau exemplu de gândire vulgară, iată ce scrie un personaj scârbos, care mai este şi director de instituţie de învăţământ din România într-o - mi-e şi jenă să-i spun carte de versuri – broşură pornografică cu iz de boală psihică:
„Odată, într-o discotecă, m-am dat la o tipă. Am dat-o peste cap atât de tare, că mi-a zis să merg cu ea în toaleta femeilor. Şi m-am dus. A fost straniu să mă p..ş în buda femeilor. (…) Fata asta, căreia nu-i ştiam nici numele, udă, dorindu-şi să se(...).” şi...nu mai are rost să mai continui. Acelaşi personaj care a dedicat, se pare, elevilor săi aceste abjecţii cu iz de demitere din învăţământ continuă cu aceeaşi ambiţie ca a cancerului care roade până la lacrimi: „Am frecat un ness, turnând peste două degete de rom şi m-am lăsat convins că seara trecută reuşisem să am o erecţie (după cât timp?) şi să mă masturbez. Mi-am privit palma şi ceea ce am văzut m-a făcut să zâmbesc satisfăcut de noul nivel de indecenţă atins de mintea mea”. Indecenţă este mult prea puţin spus acestui individ care, pare-se, consideră scatofilia o muză. Nici nu vreau să îmi imaginez unde îl pândesc aceste mizerii pe acest om publicat atât de uşor de o editură, care, sigur nu are legătură cu fenomenul cultural, nici cât o răceală de-o vară.
Şi ştiţi la fel de bine ca mine că, exemple oribile ca acestea pot expune la nesfârşit.
Aşadar, dacă intelectualii de prestigiu sau scriitori, critici literari renumiţi girează cu propria experienţă, cu certificatul de avizat publicarea unor texte de consum, la modă, lipsite de lirism sau în cel mai rău caz pornografice ca fiind lucrări ce merită insigna valorii, atunci să nu ne mirăm că pătrunde din ce în ce mai aprig şi fals revendicativ fenomenul manelizării în aproape tot spaţiul cultural şi mediatic românesc.

articol semnat de Gabriel Dragnea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu