Powered By Blogger

luni, 7 ianuarie 2019

Ultima replică

Nu mi-au mai rămas
Decât câteva versuri despre singurătate
Ascunse într-un părăsit cuib de pasăre oarbă
În care și acum se aude
Ecoul unui jurământ de iubire
Păstrat într-o scoică spartă.

Voi intra pe scenă și voi spune:
"Eu am rămas singura tăcere
Care îți vorbește în fiecare noapte
Despre anulatele zboruri însângerate
Ale unor îngeri pălmuiți
De gerul care ți-a înghețat amintirile cu noi
Și prima îmbrățișare abandonată
Lângă ceasul gării care cândva
Număra așteptările și lacrimile din Civitavecchia."

Mai ții minte iarna aceea bizară
Când ne-am cununat gândurile sub flori de cireș?

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"

civitavecchia.portmobility.it

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu