Născute spontan
Înainte să pleci,
Se dezghețau paşi reci
Pe aleea pe care nu te puteam urma...
Pe harta oraşelor mele pierdute
Tu, Velia, ai readus cu o privire
Trăirile mute, ascunse cu ani în urmă
Sub aripile îngerilor părăsiți
Pe Marea Tireniană.
Uitasem dansul norilor din privirea femeii
Si cum adorm zeii pe-a sufletului rană!
Într-o spartă cană am păstrat în taină
Două lacrimi, două zâmbete...
Şi două asteptări.
În cânturi de chitări
Voi strânge sărbători şi sâmbete,
Mirări scăldate-n roua zorilor
Şi, până te voi revedea
Doar la pieptul tău
Mă voi închina întâmplărilor.
 |
| mnbtg.org |
Gabriel Dragnea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu