La apus, spre nedoritele zări,
în spatele ascunselor cărări
e-o lume vie ce tresare
cu fiece-ngropare a dorului,
a zborului dezlegat de preoți.
De-acolo, trupuri îngenuncheate,
 |
| petub.wordpress.com |
la umbra lumânărilor nestinse
îmi oferă lacrimi de cristal prelinse
din sufletul celor ce-mi iubesc îmbrățişările.
În taină, ca un secret ce trebuie păstrat,
sub lacăt ferecat, ferit de priviri pământene,
de-acolo, din lumea cea vie,
fără ecou în pustie, aceleaşi voci mă cheamă
să le vorbesc despre iubirea născută din plânsul lumii
care m-a născut şi-ncet, lipsită de dor, se destramă...
Pân' la apus, spre nedoritele zări,
în spatele ascunselor cărări
sunt ultimele trepte, luminate şi drepte
coborâte din zâmbet şi dor,
dintr-un război câştigat
cu bețiile îngerilor care au uitat
să se roage pentru sufletul meu.
Gabriel Dragnea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu