M-am întrebat de multe ori: cum ar fi fost
Bolintinul din Vale fără scriitorul Dimitrie Bolintineanu? Care ar fi fost
punctul de referință, care ar fi fost mândria locului? Sunt numeroase
localități, mai mari sau mai mici care nu au un punct de sprijin, o voce
distinctă în istoria locului, un fapt memorabil petrecut cândva și menționat în
scrieri, un ecou care să îndemne peste ani la păstrarea tradiției, la respectul
față de cei care au fost adevărate pietre de temelie în spațiul
cultural-educațional, la descoperirea și promovarea valorilor locale și, mai
ales la păstrarea identității zonei.
Cât de trist ar fi fost să vedem – așa cum încă se
mai întâmplă prin anumite localități – că în Bolintinul din Vale, deși există
repere, simboluri, personalități , fapte istorice petrecute pe același pământ,
pe aceleași drumuri, nimănui să nu-i pese, iar anii ce trec să fie praf de
indiferență totală, praf de uitare și amorțire?
Dar nu este așa! Acum 20 de ani, câțiva bolintineni,
în frunte cu gazetarul Constantin Carbarău, au înțeles cât de importante sunt
originea, istoria și tradițiile locului, adevărate etichete identitare care
îndeamnă la o continuitate bazată pe valoare și respectul ei. Așa a apărut în
data de 5 octombrie 1996 primul număr al Revistei Sud. De atunci și până
astăzi, în paginile revistei s-au regăsit nume importante ale literaturii
precum Radu Cârneci, Dumitran Frunză, Aureliu Goci, Fănuș Băileșteanu, George
Chirilă, Neagu Udroiu, Teodor Vârgolici, Liviu Ioan Stoiciu, Victoria Milescu,
Florentin Popescu, Horia Gârbea, Constantin Miu, C. Stănescu sau regretații
Petre Ghelmez și Mircea Sântimbreanu.
Și, pentru că nu se putea trece așa de ușor peste
atâția ani de trudă și bucurie, ani de sacrificiu și realizări notabile,
„Asociația pentru Cultură și Tradiție Istorică Bolintineanu”, împreună cu
„Revista Sud” (preluată și condusă cu mult simț de răspundere și respect de
bolintineanul Vasile Grigorescu) au organizat la sfârșitul lunii octombrie, în
cadrul „Toamnei Culturale Bolintinene” o serie de manifestări menite să
evidențieze personalități și evenimente petrecute de la începuturile
publicației și până în prezent, amintiri
cu scriitori care au fost, dar și alții care încă mai sunt și care dau valoare
paginilor revistei Sud.
Astfel că, ziua de 22 octombrie 2016 a fost una de
sărbătoare, nu doar pentru bolintineni, ci pentru toți aceia care, într-un fel
sau altul au sprijinit și au fost alături de revistă prin diversele proiecte
organizate de aceasta.
Tocmai ce sosise autocarul cu invitați că, deodată
clopotele bisericii din oraș începuseră să bată. Nu erau clopote de tristețe și
nici de avertizare în fața vreunui pericol iminent, ci o chemare la pomenirea
celui care și astăzi este un simbol local, dar și național prin scrierile sale,
autentice lucrări care și-au căștigat
locul
în istoria literaturii române: scriitorul Dimitrie Bolintineanu. După
îndeplinirea rânduielilor bisericești, cu toții am pășit în curtea bisericii la
mormântul autorului „Florilor Bosforului” unde s-au depus flori, cinstindu-se
astfel memoria celui care încă menține viu spiritul Bolintinului aflat în vale.
Am zăbovit cu toții clipe bune în curtea bisericii,
printre amintiri, zâmbind larg și sincer, bucuroși de întâlnire. Si, pentru că
nu puteau fi sărbătoriți cei 20 de ani de activitate a revistei Sud fără
fondatorul acesteia, pe frontispiciul sălii de manifestări culturale a orașului
a fost dezvelită placa comemorativă, în semn de respect pentru cel care, până
în martie 2012 a fost promotorul tuturor activităților culturale bolintinene,
dar și portavocea talentului autentic la nivel județean, dar și național, editorul
și gazetarul Constantin Carbarău.
Printre cei care au simțit nevoia de a-și exprima gândurile și
amintirile legate de regretatul scriitor și publicist a fost și poetul
Florentin Popescu: „Mă încearcă tristețea
că, în loc să îl simt pe Costică Carbarău aici, lângă mine, văd o placă ce îi
evocă memoria. Am redescoperit în cel mai nou număr al Revistei Sud
(sept-oct.2016, n.r) o fotografie de la constituirea Fundației Bolintineanu.
Eram aici, într-o sală foarte friguroasă și unde, îmi amintesc de parcă s-ar fi
petrecut ieri, pe dl. prof. Ion Carbarău (1906-1992) - un erudit, un cărturar
care întreținea corespondență cu George Călinescu și cu multe alte figuri
prestigioase ale timpului – îl încerca regretul că nu există și la Bolintin o
publicație în care să se manifeste toate talentele locale. Au trecut niște ani
și, iată că, fiul domniei sale, Constantin Carbarău a reușit să împlinească și
visul tatălui, nu doar pe al lui. Constantin Carbarău a fost, până în cea mai
mică celulă a corpului și spiritului său, un gazetar care și-a dăruit și viața
și sufletul pentru gazetărie”.
Cu prilejul dezvelirii plăcii comemorative, despre
personalitatea și activitatea lui Constantin Carbarău au mai vorbit Milica Dan,
Vasile Grigorescu (redactorul-șef și continuatorul proiectelor Revistei Sud) dar și câțiva dintre
colaboratorii apropiați ai revistei: Mihai Antonescu, Geo Călugăru, Paula
Romanescu și Aureliu Goci.
Ulterior acestui moment în care s-au desprăfuit amintiri, fapte și întâmplări petrecute sub
semnul prieteniei literare cu regretatul Constantin Carbarău a urmat un moment festiv
în care au fost înmânate diplome de excelență tuturor colaboratorilor
importanți și consecvenți care,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu