Gânduri se strâng, săbii să-și ascută
Și mută este strigarea zorilor
De dorul culorilor pictate-n ochi pierduți.
Doar în noaptea când sălciile plâng
Tot curg liniștite însângerate ape
Peste-aceleași pleoape reanimate
Scăldate în secunde ucise de griji.
Doar în noaptea când sălciile plâng
Se strâng orbi albatroși și fluturi albi oftând
Înălțând rugăciuni pentru renașterea mea
Într-un corp de stea sau floare de cireș.
 |
| ziua constanta.ro |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu