Powered By Blogger

vineri, 7 noiembrie 2014

Motanul Ioachim, îndemn la neuitarea copilăriei


Ziua în care l-am cunoscut pe Motanul Ioachim a fost pentru mine un prilej de a mă întoarce la copilărie, pentru că nu cred să existe cineva ajuns la maturitate care să nu-și fi hrănit măcar o dată sufletul cu o amintire petrecută în anii atât de limpezi și fără griji, plini de naivitate și candoare cum sunt cei ai fragedei copilării.
montaj copertă: pictor Mihai Cătrună
Eu, comparativ cu alții, cred că am avut un mare avantaj. Fiecare vacanță școlară mi-am petrecut-o la casa bunicilor mei. Aici, ca-ntr-o magie bine făcută, mirosul de cozonac parcă ne anunța că este zi de sărbătoare. Dar nu erau decât mâinile harnice ale bunicii și ochii ei umezi de bucurie care priveau cum așteptam nerăbdător dând târcoale cuptorului încins. Tot aici am simțit libertatea de a fugi printre rândurile viei pline cu struguri sau cățăratul în înaltul copacului care îmi ascundea cea mai coaptă pară. Citindu-i poeziile Mihaelei Oancea mi-am amintit de pisica vecinului, una mică și blândă, cafenie și parcă mereu cu ochii veseli, dornici de joacă. Parcă știa că, dincolo de gardul grădinii ei se află un băiețel care vrea s-o vadă rostogolindu-se pe lângă mingea de cauciuc, mică și dezumflată, un băiețel care vrea s-o mângâie și să-i asculte toarcerea, acel sfârâit care îți dă de înțeles că se simte liniștită și în siguranță.
ilustrație de Dana Lungu
Așa este și personajul acestei cărți, Ioachim. Mereu vesel, pus pe glume, harnic, curios, isteț și curajos. Indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul său, motanul nostru este mereu prezent și implicat ajutând pe oricine la nevoie: „Îi iubește pe copii,/ Chiar le face bucurii,(...) Peste tot e rânduială,/ Nu-i treabă de mântuială!/ Ioachim e chibzuit,/ Ceva învățând de mic:/ Ce face-omul gospodar-/ Vara sanie, iarna car!” În toate poeziile, Ioachim este prietenul tuturora, mereu cu zâmbetul pe buze și dornic să facă numai fapte bune. Pentru toți cei din jurul lui, el este un bun exemplu și un real sprijin. Cu modul prin care poeta Mihaela Oancea ni-l prezintă pe acest deosebit motan, am certitudinea că acesta va deveni foarte repede un bun reper demn de urmat în rândul copiilor care îl vor cunoaște: „Ghiduș este și spontan,/ Priceput ca gospodar,/ Bun pescar și bucătar,/ N-are cusur, așadar!”
ilustrație de Dana Lungu
            După volumul de poezie „Armonia Contrariilor”, poeta Mihaela Oancea a avut capacitatea, forța și curajul de a schimba registrul poetic. A reușit total să treacă de la poezia cerebrală care o definește întru totul la poezia jocului. La fel de natural, poeta jonglează cu ideile îmbrăcându-le adecvat devenind astfel specifice prichindeilor: „Buni, iată lin cânta,/ Un frumos ștergar țesea/ Pentru-a-l pune peste pâine/ Să nu prindă crustă mâine,/ Din cuptor când o va scoate/ Și la treburi se va-abate./ Bine că pe Ioachim/ La căldură noi îl știm,/ Printre gheme ațipit,/ Zâmbitor și fericit.”
            Cum vă spuneam, m-am bucurat mult când l-am cunoscut pe Motanul Ioachim. Mi-am dat seama – încă din perioada când am fost provocat să scriu povești pentru copii – că, indiferent de anii pe care îi strângem și îi tragem după noi fără a simți clipa care ne oferă zâmbetul, cu toții avem nevoie de vise, de joc. Fiecare are un copil în suflet care trebuie hrănit, încurajat și, uneori lăsat să se arate tuturora, demonstrând că există, pentru a nu deveni niște pietrificați ai societății, dar mai ales în ochii copiilor și ai nepoților noștri.
            A fost o reală plăcere să mai trezesc o dată copilul din mine și să-l fac să vibreze din nou la întâmplările și peripețiile copilăriei de mult trecute. Acesta este farmecul poeziilor și al poveștilor bine scrise, un antidot la neuitarea copilăriei și o chemare a dorului!

Gabriel Dragnea, impresii de lectură la volumul de poezii pentru copii „Motanul Ioachim” de Mihaela Oancea, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu