 |
| news.monster |
Că
nu am fost, că nu mai sunt
Şi-atâtea
gânduri au urmări
În
paradisul muribund?
Că
nu mai sunt ce-am vrut să fiu
Îndestulat
cu îndoială,
Priviri
ce lăcrimau pustiu
Şi-un
gol ce nu-l mai pun la socoteală?
De
unde vin atâtea întrebări?
Cuvintele-mi
rămân paralizate-n glas;
Răspunsul
crud e pleavă pe cărări
Zbătându-se
agonic sub fiecare pas.
Că
nu am fost, că nu mai sunt
Secunda
ta născută în păcat?
Că
nu răspund chemării părului cărunt
Pe
sufletu-mi mereu resuscitat?
Din
a cui viaţă să vă dau răspuns
 |
| pictor: Caravaggio, christusrex.org |
Am
doar ispite înecate-n plâns,
Târzii
speranţe ce nu vor să-mi plătească.
De
ce să mă dezbrac de taină
Şi
trupul vlăguit să nu miroas-a Rai?
Neînţelegerea
e singura mea haină
Cu
căptuşeli de vină, de iarnă-n luna mai.
Azi,
ca şi ieri, cu visul sugrumat
Purtat
în paşi de vals, pe braţe de tenebră
Am
vrut să cânt şi m-aţi împiedicat
Voi,
oameni de zăpadă dezgheţaţi de febră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu