Powered By Blogger

marți, 22 octombrie 2013

Paznic peste înserări



Paznic peste înserări mi-e sufletul ce cântă
Tristeţea din sonete, suspinele din valuri,
Doar noaptea-n aşteptare tăcerea mă încântă
În greutatea clipei peste străine maluri.

Paznic peste înserări mi-e sufletul ce râde
În agonia zborului rănit, pierdut şi nins
Amurgul mă priveşte şi ceaţa îmi surâde
Când îmi schiţează şters frânturi de paradis.

Paznic peste înserări mi-e sufletul ce-aşteaptă
Zâmbete timide pe-aripi de pescăruşi
Cu dorul cel sfârşit în iz de pâine coaptă
Şi flori de măr albastre pe nedeschise uşi.

Paznic peste înserări mi-e sufletul ce plânge
Eternitatea clipei pierdute prea curând.
Un vis deschide cercul, renaşterea din sânge
Mă voi hrăni cu noapte, dar nu se ştie când.

Gabriel Dragnea [Adjudeanu ]                                                  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu