duminică, 20 octombrie 2013

Doar un desen mai am



Păşesc în cerc şi lumea mi se pare goală
De aşteptări, dorinţe, ambiţii, năzuinţi
Am îngheţat să tot aştept afară
Iar tu, la cald, să-ngâni şi-n şoaptă să mă minţi.

Şi cercul se închide şi strânge-n el tăcerea
Blazări tot încolţesc pe un pământ secat
În negură şi ceaţă nici nu mai simt plăcerea
De-a mă uni cu clipa, s-o mângâi, am uitat.

Păşesc în cerc şi pasul mi se pare mort
Când vreau să mă avânt cu aripi de iluzii
Am vise ce se nasc şi se hrănesc în cort
Şi sentimente ce nu-şi doresc infuzii.

Doar un desen mai am din sutele vândute
Cu trenuri în derivă şi cu vagoane goale.
Cu poftă am să-l mistui în gările tăcute
Ce îmi ascund pe şine doar griji ce-mi dau târcoale.

Şi-am tot sperat că n-o să mă mai doară pasul
Când îl strecor pe străzi şi printre oameni trişti
Că n-o să-mi mai hrănesc cu vorbe grele glasul
Fără să-mi pierd iubirea printre navetişti.


Gabriel Dragnea [Adjudeanu ]

Un comentariu:

  1. Superbă poezia, Gabriel! Mi-ar fi plăcut să pot scrie şi eu astfel. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere